Prospecte medicamente.

Home » Posts filed under B

Se afișează postările cu eticheta B. Afișați toate postările

Chlorpromazinum, solutie injectabila

Froma de prezentare - Chlorpromazinum, sol. inj.
Solutie Injectabil 5 mg/ml; ct. 10 f. 5 ml (P-RF)

Indicatii - Chlorpromazinum, sol. inj.
Stari de agitatie din psihoze. stari de greata si voma. Preanestezie si potentarea anesteziei generale. Adjuvant in tratament tetanosului. Dureri de diferite etiologii. Porfiria acuta intermitenta. Tratament miscarilor coreice din cadrul bolii Huntington. Tratament sughitului rebel.

Dozare si mod de administrare - Chlorpromazinum, sol. inj.
Administrare injectabila intramuscular: adulti: 25-200 mg, max. 1000 mg/zi, in functie de indicatie. Copii: 0,5-1 mg/kg/zi, divizate in 2-3 prize, max. 40 mg la copii intre 1-5 ani, respectiv 75 mg la copii peste 5 ani.

Contraindicatii - Chlorpromazinum, sol. inj.
Hipersensibilitate la clorpromazina, la alte fenotiazine si la celelalte componente ale produsului; coma indusa de barbiturice si alcool; stari de deprimare ale SNC; glaucom cu unghi inchis; risc de retentie urinara; mielodepresie; feocromocitom. Asocierea cu IMAO sau cu L-dopa.

Atentionari si precautii speciale - Chlorpromazinum, sol. inj.
In caz de hipertermie de etiologie necunoscuta; parkinson; epilepsie; afectiuni cardiovasculare grave, insuficienta respiratorie, ateroscleroza grava, accidente cerebrovasculare in antecedente, diabet zaharat, hipotiroidism si miastenia gravis; la varstnici, la pacientii cu afectiuni renale sau hepatice grave (prudenta si administrarea unor doze mai mici). Se recomanda control medical periodic. A se evita consumul de alcool in timpul tratament.

Sarcina si alaptare - Chlorpromazinum, sol. inj.
Nu se recomanda administrarea in timpul sarcinii sau in perioada de alaptare.

Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule - Chlorpromazinum, sol. inj.
Precautie la soferi si la persoane cu activitati de precizie.

Reactii adverse - Chlorpromazinum, sol. inj.
Neurologice: sedare, somnolenta, diskinezii precoce, sindrom extrapiramidal, diskinezii tardive. Vegetative: hipertensiune arteriala ortostatica, intarzierea ejacularii; efecte de tip atropinic. Endocrine si metabolice: impotenta, frigiditate; amenoree, galactoree, ginecomastie, hiperprolactinemie; crestere in greutate. Alte reactii adverse: eruptii cutanate alergice, fotosensibilizare, pigmentarea tegumentelor, depozite pigmentare la nivelul polului anterior al ochiului, icter colestatic, leucopenie sau agranulocitoza.

Byclomine, capsule

Actiune terapeutica - Byclomine, capsule
Agent anticolinergic.

Indicatii - Byclomine, capsule
Hipermotilitate si spasme ale tractului gastro-intestinal, asociate cu colon iritabil si colita spastica.

Mod de administrare - Byclomine, capsule
Capsule, sirop, tablete Adulti 10-20 mg de 3-4 ori/zi; apoi, se poate creste la doza zilnica totala de 160 mg, daca efectele adverse nu limiteaza administrarea. Copii peste 6 ani: 10 mg de 3-4 ori/zi; Copii, 6 luni-2 ani: sirop: 5-10 mg de 3-4 ori/zi; 2 ani si peste: 10 mg de 3-4 ori/zi. Dozele se ajusteaza in functie de efect si reactii adverse. Intramuscular Adulti 20 mg la 4-6 h.

Contraindicatii - Byclomine, capsule
Nu se administreaza la pacientii cu ulcer peptic.

Precautii - Byclomine, capsule
La pacientii in varsta poate fi necesara scaderea dozelor datorita aparitiei confuziei, agitatiei sau letargie. Se poate administra si la pacientii cu glaucom. Observatii pentru pacient – familie Luati conform prescriptiei si anuntati aparitia efectelor adverse sau lipsa de raspuns terapeutic. Evitati activitatile ce necesita atentie sporita; medicamentul poate produce ameteli sau tulburari ale vederii. Evaluarea si controlul terapiei Determinati prezenta/antecedentele de ulcer peptic. Examinati abdominal si revedeti endoscopia, colonoscopia.

Reactii adverse - Byclomine, capsule
Episoade de euforie, ameteala, senzatie de distensie abdominala. Folosirea siropului la copii sub 3 luni: convulsii, sincopa, simptome respiratorii, modificari ale pulsului, asfixie, hipotonie musculara, coma. Nu se administreaza intravenos.

Buspar, comprimate

Actiune terapeutica - Buspar, comprimate
Buspar reprezinta o noua clasa de agenti farmacologici cu activitate psihotropa. Spre deosebire de benzodiazepine si alti agenti anxiolitici, Buspar amelioreaza anxietatea fara a produce efecte sedative, relaxare musculara, sau fara a compromite acuitatea mentala. In experimentarile clinice, pacientii care sunt tratati cu Buspar nu difera semnificativ de cei tratati cu placebo din punctul de vedere al sedarii (somnolenta si/sau oboseala) sau al anomaliilor functionale (o pierdere a capacitatii de a conduce vehicule). Prin contrast, atat diazepamul cat si clorazepamul au produs sedari semnificative, iar diazepamul si lorazepamul au produs alterari functionale semnificative. Mecanismul de actiune a Buspar-ului difera de cel al benzodiazepinelor. Oricum, ramane sa fie elucidat mecanismul de actiune anxiolitica. Din studiile pe animale, s-a constatat ca Buspar interactioneaza cu serotonina, noradrenalina, acetilcolina si dopamina ale creierului. Buspar accentueaza activitatea cailor specifice noradrenergice si dopaminergice, tinand seama de faptul ca activitatea serotoninei si acetilcolinei este redusa de Buspar. Buspar-ul este rapid absorbit atingand concentratia maxima plasmatica in 60-90 de minute dupa ingerare. Pentru doze de 10, 20 si 40 mg, concentratiile plasmatice maxime ce se ating sunt 0,9; 1,7 si 3,2 ng/ml. Aceste date sugereaza existenta unei relatii de proportionalitate intre concentratiile plasmatice si doza. Studiile privind administrarea de doze multiple de pana la 28 de zile indica faptul ca echilibrul concentratiilor plasmatice este atins in 2 zile si concentratia este proportionala cu doza. Echilibrul concentratiei plasmatice odata atins, concentratia plasmatica de Buspar nu este modificata accentuat de o administrare cronica. Activitatea anxiolitica a Buspar-ului nu este alterata de ingerarea de alimente; oricum, rata absorbtiei este micsorata de prezenta alimentelor. La barbati, aproximativ 95% din Buspar este legat de proteinele plasmatice, dar alte medicamente deja legate de proteine cum ar fi digoxina, propranolol, fenitoina si warfarin nu sunt deplasate de Buspar de pe proteine, "in vitro". Timpul de injumatatire a cantitatii de medicament observat la voluntarii sanatosi este cuprins intre 2 si 3 ore. Femeile tind sa aiba un timp de injumatatire usor crescut fata de cel al barbatilor. Dupa administrarea unei singure doze de Buspar, aceasta a fost eliminata renal in procent de 29-63% in 24 de ore, in principal ca metabolit; 18-38% din doza este eliminata prin fecale. Buspar este metabolizat in principal prin oxidare producand cativa derivati hidroxilati si 1-pirimidinilpiperazina. La modelele animale, care sunt predictive pentru potentialul anxiolitic la om, 1-(2-pirimidinil) piperazina are o patrime din activitatea anxiolitica a Busparului. Buspar nu are efect asupra activitatii enzimelor microsomale hepatice cand este administrat la sobolani timp de 5 zile.

Indicatii - Buspar, comprimate
Buspar-ul (buspirona hidroclorica) este indicat in tratamentul tulburarilor de anxietate si a perioadelor scurte cu simptome de anxietate insotite sau nu de depresie. Diagnosticul pentru pacientii experimentati clinic corespunde Tulburarii de Anxietate generalizata ce apartine clasificarii WHO si este descris mai jos. In general anxietatea persistenta este manifestata prin simptome din urmatoarele categorii: -tensiune motoare: tremuraturi, spasme musculare, tensiune, incapacitate de relaxare, oboseala, contracturi la nivelul pleoapelor si sprancenelor, incordarea fetei, stare de agitatie; hiperactivitate autonoma: senzatii alternate de cald si rece, mictiuni frecvente, diaree, jena in zona faringiana, bufeuri, paloare, reducerea frecventei pulsului si a ritmului respirator, senzatii de gura uscata, ameteli, transpiratie, maini reci si umede, parestezii (furnicaturi la maini si picioare). -tulburari psihice: anxietate, ingrijorare, frica, imaginarea si anticiparea unor nesanse proprii sau pentru altii. -vigilenta si stare de atentie excesiva: insomnie, dificultate in concentrare, iritabilitate, neliniste. Starea de anxietate continua cel putin o luna. Anxietatea si tensiunea obisnuita au fost asociate cu stresul zilnic si nu au necesitat un tratament cu un agent anxiolitic. Studiile clinice cu Buspar au fost de obicei limitate la 6 luni, fiind recomandat acest lucru.

Mod de administrare - Buspar, comprimate
Doza initiala recomandata este de 15 mg/zi (5 mg de 3 ori zilnic). Pentru a obtine un raspuns terapeutic optim, se poate creste doza cu 5 mg/zi la fiecare 2-3 zile, daca este necesar. Doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 60 mg/zi. La cei mai multi pacienti este obtinut un raspuns terapeutic optim prin administrarea dozei de 20-30 mg in doze divizate. La copii: Nu au fost determinate siguranta si eficacitatea utilizarii Buspar-ului la indivizii sub 18 ani. La pacientii in varsta: efectul Buspar-ului a fost evaluat in mod sistematic la pacientii in varsta; cateva sute de pacienti in varsta au participat la studiile clinice cu Buspar si nu au fost identificate fenomene adverse neobisnuite corelate cu varsta. La 87 de pacienti in varsta, doza zilnica totala de Buspar a fost de 15 mg/zi. La pacientii cu functia renala sau hepatica alterata: Datorita metabolizarii hepatice si a eliminarii renale a Buspar-ului, administrarea lui la pacientii cu alterari severe ale functiei hepatice si renale nu este recomandata.

Sarcina si alaptare - Buspar, comprimate
Nu s-a observat un efect negativ asupra fertilitatii sau asupra fatului intimpul studiilor de reproductibilitate la sobolani si iepuri carora li s-au administrat doze de Buspar de aproximativ 30 de ori doza umana maxima recomandata. La oameni, nu s-au realizat studii adecvate si bine controlate in timpul sarcinii. De aceea, utilizarea Buspar-ului intimpul sarcinii trebuie initiata sau continuata numai daca, in opinia medicului, beneficiul depaseste potentialul risc. Travaliul si nasterea: Efectul Buspar-ului asupra travaliului si nasterii nu sunt cunoscute. Nu au fost constatate efecte adverse in timpul stadiilor reproducerii. Perioada de alaptare: Nu se stie daca Buspar-ul sau metabolitii sai sunt eliminati in laptele uman. De aceea, Buspar-ul nu trebuie administrat la femeile care alapteaza decat numai dupa ce au fost consultate de un medic ce considera ca beneficiul adus mamei depaseste potentialul risc asupra sugarului.

Contraindicatii - Buspar, comprimate
Buspar este contraindicat la pacientii hipersensibili fata de acest medicament. Nu au fost evaluate efectele Buspar-ului la pacientii cu convulsii in antecedente. Buspar-ul nu este recomandat la pacientii epileptici. Administrarea Buspar-ului la pacientii care sunt tratati cu inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO) poate fi hazardata. S-a constatat aparitia unei presiuni sanguine ridicate cand Buspar este adaugat unui tratament ce include IMAO. De aceea nu se recomanda utilizarea concomitenta a Buspar-ului si IMAO. Pentru ca Buspar-ul nu are o activitate antipsihotica stabilita, nu poate inlocui un tratament antipsihotic adecvat.

Precautii - Buspar, comprimate
Interferenta cu functia motoare si cognitiva. Studiile indica faptul ca Buspar este mai putin sedativ ca alte anxiolitice si de aceea nu produce alterari functionale semnificative. Efectele asupra SNC nu pot fi prevazute. De aceea, pacientii trebuie avertizati sa nu conduca autovehicule sau sa nu utilizeze aparatura complexa pana cand nu sunt siguri ca tratamentul cu Buspar nu are efect negativ asupra lor. Desi studiile de interactiune ale Buspar-ului cu alcoolul au indicat ca Buspar-ul nu amplifica efectele negative induse de alcool in functia motoare si mentala, totusi este prudent sa se evite utilizarea concomitenta a alcoolului si a Buspar-ului. Posibile reactii de sevraj la pacientii dependenti de medicamentele anxiolitice/ hipnotice/ sedative. Pentru ca Buspar nu prezinta toleranta incrucisata pentru benzodiazepine si alte medicamente sedative/ hipnotice obisnuite, acesta nu va bloca sindromul de sevraj observat adesea odata cu oprirea tratamentului cu acest medicament. De aceea, inaintea inceperii terapiei cu Buspar este bine ca recuperarea sa se faca gradat, mai ales la pacientii care au utilizat in mod cronic medicamente inhibitoare ale SNC. Simptomele de sevraj sau de destindere pot sa apara la perioade variabile de timp in functie de tipul de medicament si viteza de eliminare. Simptomatologia sevrajului dupa sedative/ anxiolitice/ hipnotice poate sa apara ca o combinatie de iritabilitate, anxietate, agitatie, insomnie, tremor, crampe abdominale, crampe musculare, stari de voma, transpiratie, simptome de gripa fara febra. Legarea Buspar-ului de receptorii dopaminici: Buspar-ul se poate lega de receptorii centrali dopaminici, dar difera din punct de vedere chimic si farmacologic de agentii traditionali ai SNC. Deoarece nu se cunoaste mecanismul sau de actiune, nu poate fi prevazuta toxicitatea pe termen lung asupra SNC sau altor organe.

Interactiuni cu alte medicamente - Buspar, comprimate
Pentru ca nu s-au studiat efectele interactiunii Buspar-ului cu multe alte medicamente psihotrope, utilizarea concomitenta a Buspar-ului cu alte medicamente active asupra SNC trebuie realizata cu precautie. Exista un raport ce sugereaza ca utilizarea concomitenta a trazodonei si a Buspar-ului poate cauza cresteri de 3-6 ori a GPT (ALT) la unii pacienti si nu a fost identificat un efect asupra transaminazelor hepatice. Buspar-ul nu dislocuieste medicamente cum ar fi: fenitoin, propranolol si warfarin legate de proteinele serice. Buspar-ul poate dislocui greu medicamentele cum ar fi digoxina din legatura lor cu proteinele plasmatice; semnificatia clinica a acestei caracteristici nu este cunoscuta. Interactiunea cu alcoolul: Buspar-ul nu accentueaza semnificativ efectele inhibitoare ale alcoolului. Capacitatile functionale ale subiectilor care au ingerat alcool, nu au diferit semnificativ de cele ale subiectilor care au ingerat alcool asociat cu placebo. In combinatie cu alcoolul, Buspar-ul a prezentat o alterare mai putin semnificativa a functiilor psihomotoare si de procesare a informatiilor fata de diazepam sau lorazepam. Este prudent a se evita utilizarea concomitenta a Buspar-ului cu alcoolul. Interactiuni intre medicament si testele de laborator: Buspar-ul nu interfera cu testele clinice de laborator uzuale. Abuzul si dependenta de medicament: Din studiile pe animale si oameni s-a observat aparitia unei tendinte de abuz sau dependenta pentru Buspar. Voluntarii umani care au antecedente in consumul frecvent de alcool si medicamente au fost supusi la doua studii clinice de tip "dublu-orb". Nici unul dintre subiecti nu a fost capabil sa distinga Buspar-ul de placebo. Prin contrast, subiectii au aratat o preferinta semnificativa pentru diazepam si metaqualona. Studiile pe animale au aratat ca Buspar-ul nu creeaza o tendinta a subiectilor de utilizare in mod frecvent a acestui medicament. Dependenta: Nu s-au semnalat reactii de sevraj dupa terapia cu Buspar. De asemenea, nu exista nici o dovada ca Buspar-ul determina dependenta si este dificil a se prevedea din experimente in ce masura un medicament cu actiune la nivelul SNC va fi intrebuintat gresit sau abuziv odata comercializat. In mod consecvent, medicii trebuie sa examineze cu atentie pacientii, pentru a nu avea antecedente in abuzul de medicamente si sa urmareasca astfel de pacienti indeaproape, observand daca apar semne de utilizare gresita sau abuziva a Buspar-ului (cresterea tolerantei, cresterea dozei).

Supradozare - Buspar, comprimate
Simptomatologie: La subiectii umani sanatosi, doza terapeutica maxima tolerata este 375 mg/zi. Simptomele cele mai comune observate datorate unor doze maxime sunt: starile de ameteala, de voma, somnolenta si tulburari gastrice. Nu au fost constatate cazuri de mortalitate in urma unor supradoze deliberate sau accidentale de Buspar. Studiile toxicologice cu Buspar au prezentat urmatoarele LD50: la soricei - 665 mg/kg corp; la sobolani - 196 mg/kg corp; la caini - 586 mg/kg corp; maimute - 356 mg/kg corp. Aceste doze sunt de 500-1 000 de ori doza umana zilnica recomandata. Tratamentul: Trebuie aplicate masuri generale simptomatice si de sustinere odata cu un lavaj gastric cat mai precoce. Respiratia, pulsul si presiunea sanguina trebuie monitorizate ca in toate cazurile de supradozare de medicamente. Nu se cunoaste nici un antidot specific pentru Buspar si nu a fost determinata dializabilitatea lui.

Reactii adverse - Buspar, comprimate
Efectele secundare ale Buspar-ului, daca apar, sunt in general observate la inceputul terapiei cu acest medicament si ameliorate cu scaderea dozei sau/si cu o medicatie corespunzatoare. La pacientii ce au primit Buspar comparativ cu pacientii ce au fost tratati cu placebo, cefaleea, ametelile, starea de nervozitate, starile de greata si somnolenta au fost singurele efecte secundare ce au aparut cu o frecventa semnificativ mai mare in grupul tratat cu Buspar fata de cel tratat cu placebo. Reactii adverse datorate discontinuitatii tratamentului: Aproximativ 10% din 2200 de pacienti prezentand stare de anxietate si care au participat la experimente clinice cu Buspar, fiind supusi timp de 3 sau 4 saptamani unui tratament discontinuu, au prezentat reactii adverse. Cele mai comune reactii datorate discontinuitatii tratamentului sunt: tulburari ale SNC (3,4%), ameteli, insomnie, nervozitate, somnolenta; tulburari gastrointestinale (1,2%), stari de greata; perturbari diverse (11%), cefalee si oboseala. Totodata, 3,4% din pacienti au prezentat simptome multiple, nici unul caracterizat ca fiind principal.

Buscopan, solutie injectabila

Compozitie - Buscopan, solutie injectabila
Solutie injectabila continand: 20 mg bromura de N-butilhioscina (bromura de N-butilscopolamoniu) si excipienti: clorura de sodiu si apa distilata.

Actiune terapeutica - Buscopan, solutie injectabila
Bromura de N-butilscopolamoniu este derivat cuaternar de amoniu al scopolaminei, un anticolinergic de sinteza, care actioneaza prin blocarea receptorilor M- colinergici (cu efecte antimuscarinice) si partial prin blocarea ganglionilor din peretele visceral (cu efecte ganglioplegice). Fiind un derivat cuaternar de amoniu, substanta nu patrunde in sistemul nervos central (nu exercita efecte adverse de tip anticolinergic la acest nivel); are actiune parasimpatolitica periferica. Substanta actioneaza ca spasmolitic la nivelul musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, a cailor biliare si a aparatului urogenital. Dupa administrare intravenoasa, substanta este rapid distribuita (t 1/2 = 4 min, t 1/2 = 29 min) la nivelul tesuturilor. Volumul de distributie este de 128 l (corespunzator la aprox. 1,7l/kg). Bromura de N-butilsco-polamoniu se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice, realizeaza concentratii crescute in tesuturile de la nivelul tractului gastro-intestinal, ficatului si rinichilor. Nu traverseaza bariera hematoencefalica. Principalii metaboliti gasiti in urina se leaga slab de receptorii muscarinici. Are circuit enterohepatic. Se excreta prin materiile fecale si pe cale renala. Timpul de injumatatire al ultimei faze de eliminare (t 1/2 ) este de aproximativ 5 ore.

Indicatii - Buscopan, solutie injectabila
Afectiuni insotite de spasme la nivelul tractului gastro-intestinal, cailor biliare si aparatului urogenital (inclusiv colica biliara si renala). Ideal in pregatirea procedurilor diagnostice (endoscopice) si curative ale tractului gastro-intestinal, cailor biliare si ale aparatului urogenital.

Mod de administrare - Buscopan, solutie injectabila
Adulti si adolescenti peste 12 ani: Se pot administra cate 1-2 fiole (20-40 mg) prin injectare lenta intravenoasa, intramuscular sau subcutanat de mai multe ori pe zi. Doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 100 mg. Nou-nascuti si copii: in cazuri grave se pot administra 0,3 0,6mg/kg corp prin injectare lenta intravenoasa, intramusculara sau subcutanat de mai multe ori pe zi. Doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 1,5 mg/kg corp.

Contraindicatii - Buscopan, solutie injectabila
Hipersensibilitate cunoscuta la bromura de N-butilscopolamoniu. Glaucom cu unghi inchis netratat, hipertrofia prostatei cu retentie urinara, stenoza mecanica la nivelul tractului gastro-intestinal, tahicardie, megacolon, miastenia gravis.

Precautii - Buscopan, solutie injectabila
Este posibila cresterea presiunii intraoculare la pacientii cu glaucom cu unghi inchis care nu au fost tratati. Daca dupa injectare de Buscopan pacientul prezinta durere, inrosirea ochilor si scaderea capacitatii vizuale, trebuie sa consulte un medic oftalmolog. Sarcina si alaptare: Nu s-au semnalat efecte adverse in cazul utilizarii in timpul sarcinii. Studii preclinice pe sobolani si iepuri nu au evidentiat efecte embriotoxice sau teratogene. Cu toate acestea ar trebui luate masurile obisnuite de prevedere in ceea ce priveste folosirea medicamentelor in timpul sarcinii, in mod special pe perioada primului trimestru. Siguranta privind administrarea produsului in perioada alaptarii nu a fost inca stabilita. Cu toate acestea nu s-a raportat aparitia de efecte adverse la nou-nascuti. Abilitatea de a conduce vehicule si utilaje: Poate determina tulburari ale acomodarii vizuale, de aceea pacientii nu trebuie sa conduca vehicule sau utilaje pana la normalizarea vederii.

Reactii adverse - Buscopan, solutie injectabila
Pot sa apara efecte adverse de tip anticolinergic: hiposalivatie, tahicardie, somnolenta, xerostomie, dishidroza, tulburari de acomodare vizuala, retentie urinara, diminuarea reflexelor (in general slabe si limitate); rareori ameteli sau hipotensiune arteriala; foarte rar reactii de hipersensibilitate: reactii cutanate, dispnee, reactii anafilactice si soc anafilactic.

Buscopan, drajeuri

Compozitie - Buscopan, drajeuri
Drageuri a 10 mg de butilscopolamin bromid/drajeu.

Actiune terapeutica - Buscopan, drajeuri
Buscopan actioneaza la nivelul ganglionilor situati in peretii viscerelor si exercita o actiune specifica antispastica, ce se manifesta asupra musculaturii netede a tractului gastrointestinal, biliar si urinar. Efectul farmacologic se produce cu mult inainte ca reactiile secundare specifice substantelor de tipul atropinei sa apara. De aceea, in cazul administarii Buscopan in doze terapeutice nu se constata aparitia efectelor secundare asupra sistemului nervos central sau asupra glandelor salivare.

Indicatii - Buscopan, drajeuri
Ulcer gastric si duodenal, spasm si hipermotilitate gastrointestinala, pilorospasmul copiiilor, varsaturi post-operatorii, constipatie spastica, dischinezie biliara si spasm al tractului urinar, relaxarea prea lenta a segmentului uterin inferior, dismenoree.

Mod de administrare - Buscopan, drajeuri
In cazul cand medicul nu prescrie altfel: Adultii si copiii peste 6 ani: 1-2 drajeuri a 10 mg de 3-5 ori/zi. Drajeurile trebuie inghitite cu o cantitate mica de lichid.

Contraindicatii - Buscopan, drajeuri
Nu se cunosc contraindicatii ale administarii orale ale Buscopan. Buscopan nu trebuie administrat parenteral in urmatoarele stari patologice: glaucom, hipertrofia prostatei cu tendinta la retentia urinei, stenoza mecanica a tractului gastrointestinal, megacolon, tahicardie.

Precautii - Buscopan, drajeuri
Datele disponibile, limitate sub aspect preclinic, nu au evidentiat un risc, dar cu toate acestea siguranta administrarii Buscopan in timpul sarcinii inca nu a fost stabilita. O precautie obisnuita cu privire la utilizarea medicamentelor in aceasta perioada fiziologica, in special in primul trimestru trebuie avuta in vedere. Siguranta in timpul lactatiei nu a fost inca stabilita.

Reactii adverse - Buscopan, drajeuri
Daca Buscopan se administreaza in doza obisnuita, nu se constata aparitia efectelor secundare caracteristice atropinei asupra glandelor salivare si secretiei gastrointestinale. In doze mari, poate cauza ocazional o tulburare trecatoare a acomodatiei vizuale, care dispare spontan. Pentru aceste motive, in urma administarii parenterale a Buscopan se va evita conducerea vehiculelor si manipularea masinilor si utilajelor.

Burovin, pudra

Compozitie - Burovin, pudra
Plicul nr. 1:contine 4400 mg acetat de calciu. Plicul nr. 2: contine 6000 mg sulfat de aluminiu si amoniu si 40 mg acid tartric.

Actiune terapeutica - Burovin, pudra
Astringent si slab antiseptic prin acetotartratul de aluminiu format in solutie.

Contraindicatii - Burovin, pudra
Eroziuni ale pielii.

Mod de administrare - Burovin, pudra
Plicurile nr. 1 si 2 se dizolva separat in cate 500 ml apa rece. Se amesteca cele 2 solutii si se decanteaza; supernatantul se aplica pe piele sub forma de comprese.

Bureti de fibrina

Compozitie - Bureti de fibrina
Fibrina umana liofilizata, sub forma de burete (flacoane).

Actiune terapeutica - Bureti de fibrina
Favorizeaza coagularea sangelui.

Indicatii - Bureti de fibrina
Hemoragii capilare de suprafata in cursul unor interventii chirurgicale (histerectomie, lombectomie etc.), dupa extractii dentare, in epistaxis.

Mod de administrare - Bureti de fibrina
In aplicatii locale, imbibat cu o solutie de trombina; buretele poate fi lasat pe loc cand se face sutura plagii, absorbindu-se.

Bureti colagen + violet de gentiana, folii

Actiune terapeutica - Bureti colagen + violet de gentiana, folii
Antiseptic activ fata de bacteriile gram pozitive si unele ciuperci (prin cristal violet), hipoesteziant local (prin lidocaina), protector, epitelizant si cicatrizant prin colagen.

Indicatii - Bureti colagen + violet de gentiana, folii
Plagi, ulcere cronice de gamba, ulceratii diverse.

Mod de administrare - Bureti colagen + violet de gentiana, folii
Aplicat local pe plaga sau pe zona ulcerata (dupa curatire), sub pansament de tifon; se schimba la 2-3 zile (se umezeste cu o solutie antiseptica sau cu solutie fiziologica sterila si se indeparteaza portiunile care se desprind cu usurinta).

Buprenex, comprimate

Actiune terapeutica - Buprenex, comprimate
Agonist/antagonist narcotic. Opiod semisintetic cu activitate atat de agonist cat si de antagonist narcotic. O doza parenterala de 0,3 mg este echivalenta cu 10 mg morfina in ceea ce priveste efectele deprimante respiratorii si analgezice. Debut, intramuscular: 15 min .Efectul maxim: 1 ora. Durata efectului: 6 ore. Poate fi administrat si intravenos, cu un debut si un efect maxim la intervale mai mici de timp. Este aproape echipotent cu naloxona ca anatagonist narcotic.

Indicatii - Buprenex, comprimate
Solutie injectabila: durere moderata pana la severa. Comprimate: tratamentul dependentei de opioide.

Mod de administrare - Buprenex, comprimate
Intramuscular, intravenos lent: Analgezie. Persoane cu varsta peste 13 ani: 0,3 mg (1 ml) administrate timp este 2 min la fiecare 6 h; repetati o data (pana la 0,3 mg) daca este necesar, la 30-60 min dupa doza initiala. Copii cu varsta intre 2 si 12 ani: 2-6 μg/kg la fiecare 4-6 h. Nu administrati doze unice mai mari de 6 μg/kg. Comprimate sublinguale: Dependenta de opioide. Adulti: 12-16 mg administrate in doza unica zilnica.

Contraindicatii - Buprenex, comprimate
Lactatie. Utilizarea comprimatelor la copii cu varsta mai mica de 16 ani.

Precautii - Buprenex, comprimate
Se recomanda utilizarea cu atentie la pacientii cu functie respiratorie compromisa, la varstnici sau persoane slabite, cu depresii sau come ale SNC, psihoza toxica, alcoolism acut, delirium tremens, cifoscolioza, in traumatisme craniene, in deficiente ale functiilor hepatice sau renale, in boala Addison, hipertrofia prostatica, disfunctii ale tractului biliar, stricturi uretrale, mixedem, hipotiroidism. Administrarea la indivizi fizic dependenti de narcotice poate rezulta in precipitarea unui sindrom de sevraj. Utilizarea medicamentului poate ingreuna diagnosticul sau evolutia clinica a bolilor abdominale acute. Nu toti copii prezinta un clearance mai crescut al buprenorfinei fata de adulti. De aceea, nu trebuie folosita dozarea la intervale fixe sau continua, pana la stabilirea intervalului corespunzator dintre doze. In cazul utilizarii injectiilor, pastrati la indemana naloxona pentru combaterea depresiei respiratorii induse de medicament. Evitati depozitarea medicamentului injectabil in zone cu caldura si luminozitate crescute. Nu congelati. Comprimatele sublinguale se plaseaza sub limba pana se dizolva. Pentru doze care necesita mai mult de 2 comprimate, plasati toate comprimatele sub limba simultan. Daca nu puteti plasa mai mult de 2 comprimate confortabil, plasati cate 2 comprimate sub limba simultan, pana la dizolvarea lor. Inghitirea comprimatelor intregi va reduce biodisponibilitatea. Trebuie obtinuta rapid o doza de intretinere, adecvata efectelor clinice, pentru a evita aparitia sindromului de sevraj. La indivizii care utilizeaza heroina sau alte opioide cu actiune rapida, se recomanda administrarea buprenorfinei in timpul initierii inductiei, la cel putin 4 ore de la ultima utilizare de opioizi (sau atunci cand apar primele semne ale sindromului de sevraj). Ca parte a planului de tratament, trebuie luata decizia de intrerupere a administrarii buprenorfinei dupa o perioada de intretinere sau dupa o perioada de scurta stabilizare. Doza de buprenorfina se micsoreaza treptat la sfarsitul tratamentului. Poate fi amestecata cu solutii ce contin haloperidol, glicopirolat, hidrobromit de scopolamina, clorura de hidroxizina, sau droperidol. A nu se amesteca cu solutii care contin diazepam sau lorazepam. Observatii pentru pacient – familie Medicamentul poate cauza somnolenta, ameteli, si efecte ortostatice. Se recomanda evitarea activitatilor ce necesita atentie sporita. Tusiti si respirati profund la fiecare 2 ore pentru a preveni atelectazia. vitati consumul alcoolului. Anuntati orice modificari SNC sau semne si simptome alergice. Evaluarea si controlul terapiei Determinati orice grad de depresie respiratorie; medicamentul este contraindicat. Evaluati disfunctiile hepatice si renale, bolile tractului biliar sau hipertrofia prostatica benigna. Daca se administreaza narcotice, observati aparitia simptomelor de sevraj. ersoanelor cu dependenta de opioide trebuie sa li se instituie terapia de inductie. Este necesara determinarea tipului si gradului de dependenta opioida, timpul scurs de la ultima administrare de opioizi.

Interactiuni medicamentoase - Buprenex, comprimate
Anestezice barbiturice. Accentuarea depresiei respiratorii si a SNC cauzata de buprenorfina. Benzodiazepine. Risc de coma si moarte in cazul utilizarii IV a ambelor medicamente de catre dependenti. Medicamente care deprima SNC (alcool, benzodiazepine, anestezice generale, analgezice narcotice, fenotiazine, sedative / hipnotice, tranchilizante). Deprimare SNC aditionala. Inductori ai CYP3A4 (carbamazepina, fenobarbital, fenitoina, rimfampin). Posibilitatea de clearance crescut al buprenorfinei; a se monitoriza cu atentie. Inhibitori ai CYP3A4 (antifungice azolice, antibiotice macrolide, inhibitori ai proteazei). A se folosi cu precautie.

Reactii adverse - Buprenex, comprimate
Solutie injectabila SNC: Sedare, ameteala, verij, psihoze, confuzie, cefalee, euforie, depresii, parestezii, depersonalizare, tremor, halucinatii, coma, agitatie, convulsii. Gastro-intestinale: greata, voma, constipatie, dispepsie, lipsa apetitului, hepatita citolitica, diaree. Oftalmologice: mioza, vedere incetosata/dubla, conjunctivita. Cardio-vasculare: hipotensiune, bradicardie, hipertensiune, tahicardie, bloc Wenckebach. Respiratorii: frecventa respiratorie scazuta (in special dupa uz IV), cianoza, dispnee. Dermatologice: rash, prurit, cresterea temperaturii locale, paloare. Diverse: retentie urinara, frisoane, hipersensibilitate. Comprimate SNC: cefalee, insomnie. Gastro-intestinale: greata, voma, dureri abdominale, constipatii, diaree. Manifestari generale: astenie, frisoane, infectii, dureri, vasodilatatie. Diverse: dureri de spate, sindrom de sevraj, rinita.

Bupivacaina spinal, solutie injectabila

Indicatii - Bupivacaina spinal, solutie injectabila
Bupivacaina este indicata pentru inducerea anesteziei locale sau regionale, sau a analgeziei in interventiile chirurgicale, procedurile chirurgicale orale, procedurile de diagnosticare sau terapeutice si in interventiile obstetrice. Pentru anestezia obstetrica sunt indicate a fi folosite numai concentratiile de 0,25% si 0,5%. Caile de administrare si concentratiile de bupivacaina folosite sunt urmatoarele:infiltratie locala 0,25% bloc nervos periferic 0,25% si 0,5% bloc retrobulbar 0,75% anestezie epidurala 0,25% 0,75% (0,75% nu este folosita pentru anestezie in cazul interventiilor obstetrice) anestezie caudala 0,25% si 0,5% doza test epidurala vezi Precautii.

Mod de administrare - Bupivacaina spinal, solutie injectabila
Bupivacaina este indicata pentru inducerea anesteziei locale sau regionale, sau a analgeziei in interventiile chirurgicale, procedurile chirurgicale orale, procedurile de diagnosticare sau terapeutice si in interventiile obstetrice. Pentru anestezia obstetrica sunt indicate a fi folosite numai concentratiile de 0,25% si 0,5%. Caile de administrare si concentratiile de bupivacaina folosite sunt urmatoarele: infiltratie locala 0,25% bloc nervos periferic 0,25% si 0,5% bloc retrobulbar 0,75% anestezie epidurala 0,25% 0,75% (0,75% nu este folosita pentru anestezie in cazul interventiilor obstetrice) anestezie caudala 0,25% si 0,5% doza test epidurala vezi Precautii .

Contraindicatii - Bupivacaina spinal, solutie injectabila
Bupivacaina este contraindicata anesteziei blocului paracervical obstetric. Folosirea ei in scopul mentionat are ca rezultat bradicardia fatului si moartea. Bupivacaina este contraindicata pacientilor cu o hipersensibilitate la acest anestezic sau la orice alt anestezic local de tip amida.

Precautii - Bupivacaina spinal, solutie injectabila
Generale: doza corespunzatoare; tehnica corecta; echipament resuscitiv; oxigen; medicamente resuscitive. in general trebuie sa se foloseasca cea mai scazuta doza de anestezic local pentru a evita nivele ridicate in plasma. Trebuie evitata injectarea rapida a unui volum mare de solutie de anestezic. Atunci cand este posibil se vor folosi doze fractionate.

Reactii adverse - Bupivacaina spinal, solutie injectabila
Reactiile adverse sunt caracteristice tuturor anestezicelor locale de tip amida. Cauza majora a reactiilor adverse a acestui grup de medicamente, constituie nivelul excesiv in plasma care se datoreaza supradozei, injectare accidentala intravenoasa sau unei degradari metabolice lente. Reactii adverse sistemice: Cele mai comune reactii adverse intalnite, care necesita masuri imediate, sunt cele asupra sistemului nervos central si cardiovascular. Aceste reactii sunt functie de doza utilizata si se datoreaza supradozajului, absorbtiei rapide a medicamentului, tolerantei diminuate fata de medicament sau injectare accidentala intravasculara. Reactii adverse la nivelul sistemului nervos central: Reactiile se caracterizeaza prin excitatia si/sau depresia sistemului nervos central. Pot aparea stari de anxietate, tulburari ale vederii, tremuraturi, posibil urmate de convulsii. Starea de excitatie poate fi tranzitorie sau poate lipsi, in schimb starea de depresie este prima manifestare a unei reactii adverse. Starea de depresie poate fi urmata destul de rapid de pierderea cunostintei si stop respirator. Alte efecte ale sistemului nervos central pot fi starea de voma si constrictia. Prezenta convulsiilor datorate folosirii anestezicului local variaza cu procedura folosita si doza totala administrata. Reactii adverse la nivelul sistemului cardiovascular: Dozele mari sau injectarile accidentale intravasculare pot determina nivele ridicate in plasma, corelate cu depresia miocardului, descresterea debitului cardiac, hipotensiune, bradicardie, aritmii ventriculare si stop cardiac (vezi Precautii). Reactii alergice: Reactiile de tip alergic sunt rare si pot avea loc ca urmare a sensibilitatii fata de anestezicul local sau fata de ingredientii folositi pentru conditionarea produsului (Ex. metilparaben) - vezi Precautii. Reactii neurologice: Reactiile neurologice depind de doza totala a anestezicului local administrat, de calea de administrare si de starea fizica a pacientului. Ca urmare a reactiilor adverse pot aparea stari de paralizie a corpului, pierderea cunostintei, paralizia respiratiei, bradicardie. Dozele de bupivacaina vor fi reduse pentru tineri, batrani, pacienti debili si pentru pacienti cu afectiuni cardiace si/sau afectiuni hepatice. Se evita injectarea rapida a unor volume mari de solutie de anestezic local. De asemenea, dozele recomandate se vor folosi fractionat (incrementat). In doze recomandate, bupivacaina produce o blocare completa a senzorilor, insa efectul asupra functiilor motoare este diferit, functie de concentratie: 0,25% produce o blocare incompleta a functiilor motoare cand este folosita pentru anestezia caudala, epidurala sau a nervului periferic; se poate folosi in interventii in care relaxarea musculara nu este importanta; 0,5% produce o blocare a functiilor motoare pentru anestezia caudala, epidurala, insa relaxarea musculara este inadecvata pentru interventii in care este necesara o relaxare completa musculara. 0,75% produce o blocare completa a functiilor motoare. Este utilizata in special pentru anestezia epidurala care necesita o relaxare musculara totala, precum si in anestezia retrobulbara. Nu se foloseste in anestezia obstetrica. O singura doza este suficienta pentru a asigura timpul necesar anesteziei cu bupivacaina. Doza limita maxima se individualizeaza in fiecare caz in parte, functie de starea fizica a pacientului. Doza limita maxima s-a stabilit de 175 mg, ea putand fi micsorata sau marita functie de fiecare caz in parte. Aceste doze pot fi repetate o data la trei ore. Studiile clinice mentioneaza ca doza totala zilnica sa nu depaseasca 400 mg. Datele prezentate in tabel sunt in general satisfacatoare pentru scopul propus si sunt recomandate a fi folosite pentru adult. Ele vor fi reduse pentru tineri, batrani sau pacienti debili. Bupivacaina nu este recomandata pentru copiii mai mici de 12 ani. Bupivacaina este contraindicata in anesteziile blocului paracervical, in interventiile obstetrice si nu este recomandata pentru anesteziile intravenoase regionale. Utilizarea bupivacainei in anestezia epidurala. Pentru anestezia epidurala se utilizeaza solutii de 0,5% si 0,75% in doze incrementate de 3 pana la 5 ml lasand timp suficient intre doze pentru a observa eventualele manifestari toxice. In interventiile obstetrice se vor folosi numai concentratii de 0,25% si 0,5%. Dozele incrementate de 3 pana la 5 ml ale solutiei de 0,5% nu vor depasi 50-100 mg bupivacaina.

Bumex, comprimate

Actiune terapeutica - Bumex, comprimate
Diuretic de ansa. Inhiba reabsorbtia atat a sodiului cat si a clorului in tubul proximal si ramura ascendenta a ansei Henle. Rol posibil la nivelul tubului proximal de promovare a excretiei de fosfati. Debut, oral: 30-60 min. Efect maxim, oral: 1-2 ore. Durata efectului, oral: 4-6 ore. Debut, intravenos: cateva minute. Efectul maxim, intravenos: 15-30 min. Durata efectului, intravenos: 3,5-4 ore. Se metabolizeaza in ficat, desi 45% se excreta neschimbat prin urina.

Indicatii - Bumex, comprimate
Edem asociat cu insuficienta cardiaca congestiva, sindrom nefrotic, boala hepatica. Tratament adjuvant pentru edemul pulmonar acut. Foarte util in cazul persoanelor refractare la alte diuretice.

Mod de administrare - Bumex, comprimate
Comprimate: Adulti 0,5-2 mg 1/zi; daca raspunsul este inadecvat, pot fi administrate o a doua si chiar o a treia doza la interval de 4-5 ore, pana la un maxim de 10 mg pe zi. Intravenos, intramuscular:Adulti 0,5-1 mg; daca raspunsul este inadecvat, pot fi administrate o a doua si chiar o a treia doza la intervale de 2-3 ore pana la un maxim de 10 mg pe zi. A se initia dozarea oral cat mai repede posibil.

Contraindicatii - Bumex, comprimate
Anurie. Coma hepatica sau depletia electrolitica severa, pana la corectarea/imbunatatirea starii bolnavului. Hipersensibilitatea la medicament. Lactatia.

Precautii - Bumex, comprimate
Pacientii in varsta pot fi mai sensibili la efectele hipotensive si electrolitice si prezinta un risc mai crescut de afectiuni tromboembolice si colaps circulator. Poate activa sau agrava lupus eritematos sistemic. Diuretic potent; in cantitati excesive poate cauza diureza profunda cu depletie hidroelectrolitica. Persoanele alergice la sulfonamide pot prezenta reactivitate incrucisata la bumetanida. Modificarile bruste ale echilibrului electrolitic pot cauza encefalopatie hepatica si coma la pacientii cu ciroza hepatica si ascita. Programul de administrare oral este in zile alternative sau timp de 3-4 zile cu o perioada de pauza de 1-2 zile intre administrari. Bumetanida, in raport de 1:40 bumetanida :furosemid, poate fi prescrisa la persoane alergice la furosemid. Se recomanda administrarea intravenos sau intramuscular la persoanele la care nu se poate administra oral sau la persoane cu deficit de absorbtie intestinala. In insuficienta renala cronica severa, o perfuzie continua (12 mg timp de 12 ore) poate avea o eficienta mai crescuta si poate cauza mai putine reactii adverse decat terapia intermitenta prin bolus. Solutiile intravenos se administreaza incet timp de 1-2 minute. Observatii pentru pacient – familie Administrati devreme in cursul zilei pentru a preveni nicturia. Nu efectuati activitati ce necesita atentie sporita pana la trecerea efectului medicamentului. Anuntati orice reactie adversa neobisnuita. Inregistrati greutatea; anuntati orice crestere brusca in greutate sau edemele membrelor superioare/inferioare. Revedeti necesitatile dietei, precum sodiul redus sau potasiul crescut. Evaluarea si controlul terapiei Monitorizati electrolitii, functiile hepatice si renale; investigati hipokalemia. Monitorizati semnele vitale. Diureza rapida poate cauza deshidratare si colaps circulator (in special la persoanele in varsta). La administrarea concomitenta de antihipertensive, poate apare hipotensiune. Investigati alergia la sulfonamide; poate da sensibilitate incrucisata. Observati orice deficit al functiei auditive (in special daca se administreaza concomitent alte medicamente ototoxice), prezenta lupusului sau a tromboembolismelor.

Supradozarea - Bumex, comprimate
Simptome: Pierderi hidrice severe, depletie electrolitica, deshidratare, colaps circulator (cu posibilitate de tromboza si embolism vascular). Simptomele depletiei electrolitice includ: anorexie, crampe, astenie, ameteli, voma, confuzie mentala. Tratament: compensarea pierderilor hidroelectrolitice si monitorizarea nivelurilor serice si urinare ale electrolitilor. Emeza sau lavaj gastric. Oxigen sau respiratie artificiala, daca este cazul. Masuri suportive generale.

Reactii adverse - Bumex, comprimate
Modificari in echilibrul hidroelectrolitic: pierdere excesiva de apa, deshidratare, depletie electrolica, inclusv hipokalemie, hipocloremie, hiponatremie, hipovolemie, tromboembolism, colaps circulator. Otice: afectari reversibile / ireversibile ale functiei auditive, vertij (cu senzatie de plenitudine in urechi). Cardio-vasculare: reducerea volumului sanguin poate cauza colaps circulator, tromboza si embolism, in special la pacientii in varsta. Hipotensiune, modificari ECG. SNC: encefalopatie cu boala hepatica preexistenta, vertij, cefalee, ameteli. Gastro-intestinale: senzatie de greata si voma, diaree, dureri gastrointestinale. Genito-urinare: ejaculare precoce, dificultati in mentinerea erectiei, blocaj renal. Musculoscheletale: dureri artritice, astenie, crampe musculare, fatigabilitate. Hematologice: Agranulocitoza, trombocitopenie. Diverse: hiperventilatie, rash, fotosensibilitate.

Bumetanide, comprimate

Actiune terapeutica - Bumetanide, comprimate
Diuretic de ansa. Inhiba reabsorbtia atat a sodiului cat si a clorului in tubul proximal si ramura ascendenta a ansei Henle. Rol posibil la nivelul tubului proximal de promovare a excretiei de fosfati. Debut, oral: 30-60 min. Efect maxim,oral: 1-2 ore. Durata efectului, oral: 4-6 ore. Debut, intravenos: cateva minute. Efectul maxim, intravenos 15-30 min Durata efectului, intravenos: 3,5-4 ore. Se metabolizeaza in ficat, desi 45% se excreta neschimbat prin urina.

Indicatii - Bumetanide, comprimate
Edem asociat cu insuficienta cardiaca congestiva, sindrom nefrotic, boala hepatica. Tratament adjuvant pentru edemul pulmonar acut. Foarte util in cazul persoanelor refractare la alte diuretice.

Mod de administrare - Bumetanide, comprimate
Comprimate: Adulti: 0,5-2 mg 1/zi; daca raspunsul este inadecvat, pot fi administrate o a doua si chiar o a treia doza la interval de 4-5 ore, pana la un maxim de 10 mg pe zi. Intravenos, intramuscular: Adulti: 0,5-1 mg; daca raspunsul este inadecvat, pot fi administrate o a doua si chiar o a treia doza la intervale de 2-3 ore pana la un maxim de 10 mg pe zi. A se initia dozarea oral cat mai repede posibil.

Contraindicatii - Bumetanide, comprimate
Anurie. Coma hepatica sau depletia electrolitica severa, pana la corectarea/imbunatatirea starii bolnavului. Hipersensibilitatea la medicament. Lactatia.

Precautii - Bumetanide, comprimate
Pacientii in varsta pot fi mai sensibili la efectele hipotensive si electrolitice si prezinta un risc mai crescut de afectiuni tromboembolice si colaps circulator. Poate activa sau agrava lupus eritematos sistemic. Diuretic potent; in cantitati excesive poate cauza diureza profunda cu depletie hidroelectrolitica. Persoanele alergice la sulfonamide pot prezenta reactivitate incrucisata la bumetanida. Modificarile bruste ale echilibrului electrolitic pot cauza encefalopatie hepatica si coma la pacientii cu ciroza hepatica si ascita. Programul de administrare PO este in zile alternative sau timp de 3-4 zile cu o perioada de pauza de 1-2 zile intre administrari. Bumetanida, in raport de 1 :40 bumetanida :furosemid, poate fi prescrisa la persoane alergice la furosemid. Se recomanda administrarea intravenos sau intramuscular la persoanele la care nu se poate administra oral sau la persoane cu deficit de absorbtie intestinala. In insuficienta renala cronica severa, o perfuzie continua (12 mg timp de 12 ore) poate avea o eficienta mai crescuta si poate cauza mai putine reactii adverse decat terapia intermitenta prin bolus. Solutiile intravenos se administreaza incet timp de 1-2 minute. Observatii pentru pacient – familie Administrati devreme in cursul zilei pentru a preveni nicturia. Nu efectuati activitati ce necesita atentie sporita pana la trecerea efectului medicamentului. Anuntati orice reactie adversa neobisnuita. Inregistrati greutatea; anuntati orice crestere brusca in greutate sau edemele membrelor superioare/inferioare. Revedeti necesitatile dietei, precum sodiul redus sau potasiul crescut. Evaluarea si controlul terapiei Monitorizati electrolitii, functiile hepatice si renale; investigati hipokalemia. Monitorizati semnele vitale. Diureza rapida poate cauza deshidratare si colaps circulator (in special la persoanele in varsta). La administrarea concomitenta de antihipertensive, poate apare hipotensiune. Investigati alergia la sulfonamide; poate da sensibilitate incrucisata. Observati orice deficit al functiei auditive (in special daca se administreaza concomitent alte medicamente ototoxice), prezenta lupusului sau a tromboembolismelor.

Supradozarea - Bumetanide, comprimate
Simptome: Pierderi hidrice severe, depletie electrolitica, deshidratare, colaps circulator (cu posibilitate de tromboza si embolism vascular). Simptomele depletiei electrolitice includ: anorexie, crampe, astenie, ameteli, voma, confuzie mentala. Tratament: compensarea pierderilor hidroelectrolitice si monitorizarea nivelurilor serice si urinare ale electrolitilor. Emeza sau lavaj gastric. Oxigen sau respiratie artificiala, daca este cazul. Masuri suportive generale.

Reactii adverse - Bumetanide, comprimate
Modificari in echilibrul hidroelectrolitic: pierdere excesiva de apa, deshidratare, depletie electroliica, inclusiv hipokalemie, hipocloremie, hiponatremie, hipovolemie, tromboembolism, colaps circulator. Otice : afectari reversibile / ireversibile ale functiei auditive, vertij (cu senzatie de plenitudine in urechi). Cardio-vasculare: reducerea volumului sanguin poate cauza colaps circulator, tromboza si embolism, in special la pacientii in varsta. Hipotensiune, modificari ECG. SNC: encefalopatie cu boala hepatica preexistenta, vertij, cefalee, ameteli. Gastro-intestinale: senzatie de greata si voma, diaree, dureri gastrointestinale. Genito-urinare: ejaculare precoce, dificultati in mentinerea erectiei, blocaj renal. Musculoscheletale: dureri artritice, astenie, crampe musculare, fatigabilitate. Hematologice: Agranulocitoza, trombocitopenie. Diverse: hiperventilatie, rash, fotosensibilitate.

Budesonid forte, aerosol

Compozitie - Budesonid forte, aerosol
Substanta activa -Budesonid mite: budesonide 10 mg trioleat de sorbitan lecitina de soia purificata triclorofluorometan diclorodifluorometan. -Budesonid forte: budesonide 40 mg. Aditivi: trioleat de sorbitan, lecitina de soia purificata, triclorofluorometan, diclorodifluorometan.

Actiune terapeutica - Budesonid forte, aerosol
Budesonidul este un glucocorticoid administrat pe cale inhalatorie, cu actiune antiinflamatorie puternica, neavand la doze terapeutice efecte secundare sistemice, caracteristice glucocorticoizilor.

Indicatii - Budesonid forte, aerosol
Budesonid mite/forte este indicat in profilaxia crizelor de astm bronsic, in special la pacientii care sufera de crize de astm bronsic in ciuda utilizarii bronhodilatatorilor, care folosesc medicamente antiastmatice in tratament cronic, in special daca dozele de bronhodilatatoare trebuie crescute, care folosc glucocorticoizi sistemici si intentioneaza sa reduca doza sau sa intrerupa terapia cu glucocorticoizi orali.

Mod de administrare - Budesonid forte, aerosol
Tratamentul cu Budesonid sub forma de aerosol trebuie strict monitorizat de catre medic. In cazul in care medicul nu recomanda altfel, Budesonid trebuie administrat prin inhalare de doua ori pe zi, dimineata, inainte de micul dejun si seara, inainte de culcare. Se recomanda utilizarea de spacere. Adulti: Budesonid forte: 400-600 g/zi (doze initiale); 2-8 inhalatii/zi (doze divizate) Doze de intretinere Budesonid forte: 200-400 g/zi (doze initiale); 1-2 inhalatii/zi (doze divizate) Budesonid forte: 200 g/zi (doze initiale); 4 inhalatii/zi (doze divizate) Copii: Budesonid mite: 100-400 g/zi (doze initiale); 2-8 inhalatii/zi (doze divizate) Budesonid mite: 50-200 g/zi (doze initiale) 1-4 inhalatii/zi (doze divizate) Dupa fiecare inhalare spalati-va pe dinti (curatati si protezele dentare) si clatiti-va cu apa pentru a va proteja de candidoze. Daca Budesonid trebuie administrat pe termen lung, atunci se recomanda cea mai scazuta doza eficienta. Pentru a beneficia pe deplin de proprietatile preparatului si pentru siguranta tratamentului, pacientul trebuie safie instruit cum sa foloseasca corect inhalatorul. Pacientii care au dificultati in coordonarea inhalarii cu eliberarea aerosolului trebuie sfatuiti sa foloseasca spacerele Aeropoz. Toti pacientii trebuie sa fie informati ca numai administrarea regulata de Budesonid, chiar si in perioadele asimptomatice, poate garanta eficacitatea maxima a terapiei.Terapia eficienta necesita utilizarea adecvata a inhalatorului. Medicamentul poate fi administrat copiilor numai de catre adulti sau daca sunt supravegheati de adulti. Agitati bine flaconul inainte de administrarea medicamentului si apasati o data sau de doua ori valva dozatoare. Inhalarea trebuie efectuata dupa urmatoarele indicatii: indepartati capacul protector; agitati bine flaconul de fiecare data inainte de utilizare; expirati adanc; tineti flaconul in pozitie verticala si puneti buzele pe piesa bucala. Sageata de pe eticheta si baza flaconului trebuie sa fie indreptate in sus; cand inspirati adanc apasati baza flaconului si apoi tineti-va respiratia timp de cateva secunde, indepartati piesa bucala si expirati; puneti capacul protector peste piesa bucala a flaconului.

Contraindicatii - Budesonid forte, aerosol
Reactii alergice la substanta activa sau la oricare din componentii preparatului. Afonie.

Precautii - Budesonid forte, aerosol
Necesitatea de a mari doza de bronhodilatatoare (agonisti ai receptorilor beta 2) indica un regim farmacoterapeutic insuficient. Exacerbarea brusca a simptomelor la pacientii cu astm bronsic poate fi periculoasa pentru viata pacientului si necesita initierea terapiei cu glucocorticoizi sau marirea dozelor de glucocorticoizi deja administrati. Budesonid nu este recomandat in cazul crizelor terminale de astm. Administrarea de Budesonid are drept scop prevenirea crizelor la pacientii cu astm bronsic. intreruperea crizelor de astm bronsic necesita administrarea de bronhodilatatoare, de ex. salbutamol. Administrarea prelungita a dozelor mari de Budesonid poate duce la inhibarea axului hipofizo-suprarenalian si la aparitia tulburarilor de crestere la copii. Tratamentul cu Budesonid nu trebuie intrerupt rapid. Precautii speciale trebuie avute in vedere la tratarea pacientilor cu tuberculoza pulmonara activa sau care au suferit de tuberculoza. Vocea guturala inainte de inceperea terapiei necesita consultarea unui medic specialist, deoarece simptomele se pot exacerba in timpul tratamentului. De asemenea, sunt necesare precautii speciale in cazul pacientilor cu infectii pulmonare micotice si infectii virale ale tractului respirator. Pacientii cu micoze pulmonare trebuie tratati cu medicamente antimicotice. Pacientii care folosesc glucocorticoizi din cauza atrofiei renale si la care administrarea trebuie sa fie inhalatorie, necesita o monitorizare speciala de catre medic. Tratamentul cu Budesonid inhalator trebuie inceput in faza stabila a bolii. Initial, in prima saptamana, Budesonid este administrat concomitent cu doza de intretinere a glucocorticoidului administrat oral. Treptat doza de glucocorticoid administrat oral trebuie redusa, dar reducerea nu trebuie facuta mai des decat o data pe saptamana. Intreruperea administrarii orale de glucocorticoizi trebuie facuta pe o baza justificativa, cu exceptia cazurilor in care analiza obiectiva confirma existenta insuficientei suprarenaliene. Majoritatea pacientilor pot incepe cu succes utilizarea de Budesonid inhalator in locul terapiei glucocorticoide sistemice, totusi, inainte ca suprarenalele sa fie complet functionale este necesara, in mod obisnuit, o terapie glucocorticoida sistemica (in special daca apar situatii stresante, de ex. traume, infectii severe, interventii chirurgicale etc.). Acesti pacienti trebuie sa aiba in permanenta la ei o nota speciala scrisa in care sa informeze despre necesitatea de administrare a glucocorticoizilor sistemici, de ex. in caz de accidente grave. Pentru o anumita perioada de timp acesti pacienti trebuie sa primeasca glucocorticoizi sistemici in cazuri de exacerbare a obturarii bronsice datorate, de ex., infectiilor tractului respirator. Trecerea de la tratamentul sistemic la cel glucocorticoid topic poate dezvalui simptome alergice care au fost mascate (datorita terapiei glucocorticoide), de ex. eczeme sau febra fanului. Daca aceste simptome apar, se recomanda administrarea de antihistaminice, sistemic sau topic.

Sarcina si alaptare - Budesonid forte, aerosol
Budesonid poate fi administrat femeilor insarcinate numai daca, in opinia medicului, beneficiile pentru mama sunt mai mari decat riscurile pentru fat. Pana acum nu exista date care sa confirme siguranta utilizarii Budesonid in timpul sarcinii. Testele efectuate pe animale au demonstrat ca administrarea de budesonide la animalele gestante poate duce la tulburari ale dezvoltarii intrauterine ale fatului, de ex. gura de lup sau dereglari de crestere intrauterina. Aceste patologii au fost datorate administrarii sistemice de doze mari de glucocorticoizi. Budesonid administrat topic in inhalatii, nu produce efecte secundare sistemice specifice tratamentului glucocorticoid deoarece medicamentul actioneaza numai topic la nivelul plamanilor. Nu sunt disponibile informatii cu privire la patrunderea budesonidului in lapte in timpul lactatiei. Este putin probabil ca budesonidul, dupa ce a fost inhalat, sa se regaseasca in concentratii semnificative in laptele lauzelor. Totusi, in ceea ce priveste administrarea budesonidului inhalator la femeile care alapteaza, riscurile potentiale si beneficiile trebuie intotdeauna cantarite si analizate cu grija.

Conducerea de autovehicule si operarea cu utilaje - Budesonid forte, aerosol
Nu se cunosc interactiuni.

Reactii adverse - Budesonid forte, aerosol
Candidozele cavitatii bucale si faringelui au fost raportate la cativa pacienti, in special la cei care au suferit deja de infectii fungice. Daca apar astfel de cazuri, pacientilor trebuie sa li se administreze medicamente antimicotice, totusi tratamentul cu Budesonid nu trebuie intrerupt. Unii pacienti pot avea senzatia de arsura la nivelul gatului si voce ragusita. Pentru prevenirea acestor complicatii, dupa fiecare inhalatie cu Budesonid pacientii trebuie sa-si clateasca gura si sa faca gargara cu apa. In timpul tratamentului inhalator cu Budesonid poate aparea spasmul bronsic paradoxal. In aceste cazuri, inhalatiile trebuie intrerupte iar un alt mod de administrare a medicamentului trebuie luat in considerare.

Bss (balanced salt solution) , solutie salina sterila

Compozitie - Bss (balanced salt solution) , solutie salina sterila
Solutie salina sterila, echilibrata fiziologic, care contine, pe ml: clorura de sodiu (NaCl) 0,64%; clorura de potasiu (KCl) 0,075%; clorura de calciu dihidrat (CaCl2 .H2O) 0,048%; clorura de magneziu hexahidrat (MgCl2 .6H2O) 0,03%; acetat de sodiu trihidrat (CH3 COO Na 3H2O) 0,39%; citrat de sodiu dihidrat (C6H5Na3O7.H2O) 0,17%; hidroxid de sodiu si/sau acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului); apa pentru injectare (flac. sterile de 15 ml).

Actiune terapeutica - Bss (balanced salt solution) , solutie salina sterila
BSS este o solutie care contine ioni esentiali pentru metabolismul celular, izotona fata de tesuturile oculare. Este o solutie fiziologica de irigare.

Indicatii - Bss (balanced salt solution) , solutie salina sterila
Pentru irigare in cursul diverselor interventii chirurgicale la nivel ocular, auricular, nazal si/sau faringian.

Mod de administrare - Bss (balanced salt solution) , solutie salina sterila
Doza adaptoare este conceputa pentru a putea fixa un ac irigator. Tesuturile pot fi irigate prin atasarea acului la flaconul drop-tainer, dupa cum se explica mai jos. Irigarea externa se poate face si fara acul irigator. Modul de utilizare a dozei adaptoare pentru acul irigator oftalmic luer-lok: 1. In conditii sterile, se scoate flaconul drop-tainer din invelisul sau din hartie. 2. Se introduce acul irigator steril in doza adaptoare. Se impinge pana cand este fixat ferm si apoi se rasuceste usor. 3. Se monteaza intreg dispozitivul inainte de utilizare.

Precautii - Bss (balanced salt solution) , solutie salina sterila
Daca invelisul de hartie nu mai este intact, sterilitatea flaconului inclus nu mai poate fi asigurata. A se deschide numai in conditii de asepsie. Nu se va folosi pentru injectare sau infuzie intravenoasa. Aceasta solutie nu contine conservant si nu trebuie folosita decat pentru un pacient. Inainte de folosire, se va verifica daca varful este ferm fixat si acul irigator se afla la locul sau. Se picura de cateva ori inainte de insertia in camera anterioara. Acul trebuie scos din camera anterioara inainte de irigare pentru a preveni suctiunea. Adaugarea oricarui medicament la solutia BSS poate duce la leziuni ale tesuturilor intraoculare. Studiile sugereaza ca, solutiile de irigare intraoculara, care sunt izoosmotice cu umoarea apoasa normala, trebuie folosite cu prudenta la pacientii diabetici supusi vitrectomiei, deoarece au fost observate modificari intraoperatorii ale cristalinului. Au fost raportate edeme si flocoane corneene dupa interventiile chirurgicale oculare in care a fost folosita solutie de irigare BSS. Ca in orice interventie chirurgicala, se vor lua masurile adecvate pentru a reduce traumatizarea corneei si a altor tesuturi oculare.

Reactii adverse - Bss (balanced salt solution) , solutie salina sterila
In caz de anomalii ale epiteliului corneean, irigarea sau orice alt traumatism poate duce la keratopatie buloasa. Au fost raportate reactii inflamatorii postoperatorii, precum si incidente de edem si decompensare corneana. Nu a fost stabilita legatura intre acestea si solutia BSS.

Brulamycin, colir

Compozitie - Brulamycin, colir
Colir continand tobramicina (sulfat) 0,3%

Actiune terapeutica - Brulamycin, colir
Antibiotic aminoglicozidic eficace fata de bacteriile obisnuite in infectiile oculare Staph. aureus, Staph. epidermidis, Ps. aeruginosa, Proteus, E.coli.

Indicatii - Brulamycin, colir
Pentru tratamentul local al infectiilor structurilor externe ale ochiului si anexelor sale, provocate de germeni sensibili: blefarite, conjunctivite, keratite bacteriene, infectii postoperatorii.

Mod de administrare - Brulamycin, colir
Instilatii in sacul conjunctival, obisnuit cate o picatura de 5 ori/zi, in cazurile grave la fiecare 1/2 de ora; durata tratamentului este de 5-15 zile.

Contraindicatii - Brulamycin, colir
Alergie la tobramicina sau alte antibiotice aminoglicozidice; in caz de ineficacitate se inlocuieste in functie de sensibilitatea germenilor.

Reactii adverse - Brulamycin, colir
Uneori prurit, iritatie si edem palpebral, eritem conjunctival; rareori reactii alergice.

Brucelina, solutie injectabila

Compozitie - Brucelina, solutie injectabila
Este un filtrat obtinut din Brucella in bulion peptonat. Brucelina si martorul bulion se livreaza in fiole continand 1 ml. Prezervant: Nu contine.

Actiune terapeutica - Brucelina, solutie injectabila
Brucelina determina un edem infiltrativ la locul injectiei la persoanele hipersensibilizate (bolnave). Odata cu brucelina se utilizeaza un martor bulion in vederea eliminarii reactiilor locale nespecifice ce ar putea aparea la unele persoane (in aprecierea unui rezultat pozitiv).

Indicatii - Brucelina, solutie injectabila
Se utilizeaza in diagnosticul brucelozei, prin punerea in evidenta a starii alergice.

Mod de administrare - Brucelina, solutie injectabila
Dupa prealabila dezinfectare a pielii cu alcool, se injecteaza strict intradermic, pe fata anterioara a bratului stang, 0,1 ml Brucelina. Martorul bulion se injecteaza cu o alta seringa, in acelasi mod si in aceeasi cantitate, pe fata anterioara a bratului drept. Rezultatele reactiei se citesc la 24 si 48 ore, cand reactia pozitiva are intensitatea maxima, si se bazeaza pe aprecierea tuturor modificarilor prezente la locul de inoculare: eritem, infiltratie, edem, durere, adenopatie satelita regionala. Edemul este fenomenul cel mai caracteristic. Toate modificarile care se inregistreaza inainte de 24 ore la locul de inoculare, atat al brucelinei cat si al martorului bulion, si dispar in acest timp sunt reactii nespecifice si nu au valoare diagnostica. Conditii de pastrare: Brucelina se pastreaza la intuneric, la o temperatura de +4 grade C - +15 grade C. Termen de valabilitate: 2 ani si este mentionat pe fiola.

Bronilide, aerosol

Compozitie - Bronilide, aerosol
Flacon de 6 ml cu 120 pufuri a 0,255 mg flunisolide hemihidrat, echivalentul a 0,250 mg flunisolide/puf.

Actiune terapeutica - Bronilide, aerosol
Bronilide este un corticosteroid inhalator cu puternic efect antiinflamator la nivelul mucoasei bronsice. In astmul bronsic, afectiune inflamatorie cronica a cailor aerifere, inflamatia cailor aerifere se asociaza cu hiperreactivitatea bronsica si determina limitarea fluxului de aer ce se manifesta prin simptome respiratorii de severitate variabila. Bronilide raspunde necesitatii unui tratament eficace si sigur in astmul persistent, adresandu-se mecanismului patogenic esential, si anume inflamatia, precum si consecintelor acesteia - hiperreactivitatea bronsica, responsabila de simptomele astmatice cronice. Bronilide reduce inflamatia prin: blocarea cresterii permeabilitatii vasculare, cu mentinerea integritatii microcirculatiei si reducerea edemului si congestiei mucoasei bronsice; stabilizarea membranei lizozomale si impiedicarea eliberarii enzimelor lizozomale; diminuarea chemotactismului neutrofilelor si inhibarea migratiei neutrofilelor si monocitelor in zona inflamatiei. Bronilide determina cresterea AMPciclic in fibrele musculaturii netede bronsice, avand ca rezultat cresterea stimularii beta-adrenergice cu relaxarea musculaturii netede bronsice si inhibitia eliberarii mediatorilor mastocitari. Bronilide determina fluidificarea secretiilor bronsice, scaderea vascozitatii mucusului, cresterea clearance-ului mucociliar, probabil prin cresterea activitatii adrenergice. Bronilide are o selectivitate bronsica inalta, o disponibilitate bronsica imediata si o toxicitate sistemica joasa, datorita degradarii rapide in metaboliti inactivi. Bronilide este un produs bine tolerat de adulti si copiii peste 6 ani, cu eficacitate clinica importanta prin ameliorarea semnificativa a simptomatologiei, prin reducerea numarului de crize de astm, ameliorarea si/sau normalizarea functiei pulmonare, reducerea nevoii de medicatie aditionala si reducerea dependentei de corticosteroizi sistemici. Bronilide este un medicament de "prima linie": pentru tratarea inflamatiei bronsice, in timp ce bronhodilatatoarele inhalatorii (2-adrenergice, anticolinergice) sunt necesare pentru profilaxia si tratamentul bronhospasmului. Deoarece Bronilide se adreseaza componentei inflamatorii din mecanismul patogenic al astmului bronsic, nu are efect imediat asupra simptomatologiei. Asa se explica faptul ca, uneori, pacientii prefera administrarea de bronhodilatatoare pentru ameliorarea imediata a simptomatologiei si nu inhaleaza cu regularitate corticosteroidul, ceea ce duce la mascarea evolutiei inflamatiei bronsice si un control inadecvat al astmului. Efectul terapeutic al produsului Bronilide se instaleaza in interval de 1-4 saptamani de la inceputul tratamentului. La doze terapeutice, efectul complet aparea dupa 4-6 saptamani de tratament.

Indicatii - Bronilide, aerosol
Astmul bronsic persistent usor, moderat, sever, astmul de efort inadecvat controlat cu cromoglicat disodic si 2-agonisti, astm bronsic cu functie ventilatorie suboptimala, indiferent de prezenta simptomelor (sindrom obstructiv distal), BPOC. In astmul bronsic, Bronilide se administreaza ca tratament profilactic, zilnic, de lunga durata. Bronilide se recomanda, de asemenea, pacientilor astmatici carora li se administreaza corticoterapie pe cale sistemica, pentru reducerea sau eliminarea necesarului de corticosteroizi sistemici.

Mod de administrare - Bronilide, aerosol
Adulti:0,5 mg flunisolide (2 pufuri) de 2 ori pe zi, dimineata si seara, in total 1 mg flunisolide pe zi; doza zilnica maxima: 1 mg flunisolide (4 pufuri) de 2 ori pe zi, in total 2 mg flunisolide pe zi. Copii de 6 ani si peste: 0,5 mg (2 pufuri) de 2 ori pe zi, in total 1 mg flunisolide pe zi. Nu exista date care sa justifice folosirea unor doze mai mari decat cele recomandate. Se recomanda evitarea pulverizarii produsului in ochi. Efectul terapeutic al produsului depinde de utilizarea lui de lunga durata, la intervale regulate si de aplicarea unei tehnici corecte de inhalare. Pacientii vor fi informati asupra necesitatii administrarii terapiei cu Bronilide pe termen lung si nu cand simt nevoia, ca in cazul bronhodilatatoarelor. Ca masura suplimentara, se recomanda inhalarea produsului inainte de masa si clatirea gurii dupa inhalare. Pacientilor care folosesc si un bronhodilatator administrat pe cale inhalatorie li se recomanda utilizarea bronhodilatatorului inainte de Bronilide, pentru a facilita patrunderea acestuia din urma in caile aerifere. Dupa administrarea bronhodilatatorului pe cale inhalatorie se va face o pauza de cateva minute inainte de administrarea de Bronilide. Bronilide este singurul corticosteroid inhalator insotit, in acelasi ambalaj, de un spacer (camera de expansiune). Avantajele folosirii spacer-ului sunt urmatoarele: ofera o preluare mai eficienta spre bronhii, deoarece poate fi inhalata o proportie mai mare de particule de dimensiuni mici; nu se mai pune problema coordonarii intre pulverizare si inspir; incidenta infectiilor cu Candida albicans este considerabil mai mica; copiii si adultii cu dificultati in inhalarea standard folosesc spacer-ul cu usurinta; gustul amar al produsului este mai putin perceput, deoarece particulele cu dimensiuni mai mari raman in spacer.

Contraindicatii - Bronilide, aerosol
Hipersensibilitate la oricare dintre substantele care intra in compozitia produsului. Bronilide nu va fi administrat pacientilor cu tuberculoza pulmonara, infectii micotice, bacteriene sau virale, in cazul in care aceste maladii nu sunt tratate specific. Deoarece nu exista suficiente date privind administrarea produsului la copiii sub 6 ani, Bronilide nu este recomandat acestor pacienti.

Precautii - Bronilide, aerosol
Este foarte important sa se explice pacientilor faptul ca Bronilide este un medicament destinat terapiei preventive, cu administrare de lunga durata, la intervale regulate. Bronilide nu este indicat pentru tratamentul crizei de astm. Introducerea produsului Bronilide in terapia pacientilor tratati cu corticosteroizi pe cale orala necesita precautii deosebite si se va face sub stricta supraveghere medicala. Reducerea dozei de corticoizi sistemici se va face treptat, cu prudenta, dupa 1-2 saptamani de terapie asociata (sistemica si inhalatorie). Inlocuirea corticosteroizilor administrati pe cale orala cu Bronilide necesita o atentie deosebita deoarece exista riscul de insuficienta acuta corticosuprarenaliana. Trebuie avut in vedere faptul ca dupa intreruperea corticoterapiei sistemice sunt necesare cateva luni pentru refacerea functiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. In caz de interventii chirurgicale, infectii respiratorii sau in criza severa de astm, se recomanda suplimentarea tratamentului cu corticosteroizi sistemici in paralel cu terapia inhalatorie, la pacientii trecuti recent de la corticoterapia orala la cea inhalatorie cu Bronilide, precum si la cei care mai primesc inca corticosteroizi orali. Pacientilor astmatici tratati cu Bronilide li se va atrage atentia sa ia legatura cu medicul curant imediat ce apar episoade respiratorii acute ce nu raspund la administrarea de bronhodilatatoare.

Sarcina si alaptare - Bronilide, aerosol
Administrarea produsului in timpul sarcinii si in perioada de lactatie necesita o atenta evaluare a raportului risc/beneficiu. in general, Bronilide nu se recomanda gravidelor sau mamelor care alapteaza. Nou-nascutii si sugarii ale caror mame au fost tratate cu Bronilide vor fi supravegheati pentru a depista eventualele semne de hipofunctie a glandelor suprarenale.

Reactii adverse - Bronilide, aerosol
La doze terapeutice, Bronilide nu produce supresie corticosuprarenaliana. La pacientii cu hipersensibilitate a cailor aerifere pot aparea o usoara iritatie a cailor aerifere superioare si tuse dupa inhalarea produsului. Ca si in cazul tratamentului cu alte medicamente administrate pe cale inhalatorie, se va avea in vedere posibilitatea aparitiei unui bronhospasm paradoxal. Dozele terapeutice pot produce raguseala si/sau dezvoltarea excesiva de Candida albicans in gura si in gat, necesitand tratament antimicotic. Din experienta existenta, rezulta ca dezvoltarea excesiva de Candida albicans in gura si in gat poate fi limitata daca substanta este inhalata inainte de masa si poate fi prevenita in mare masura prin clatirea gurii dupa inhalare. Se recomanda, de asemenea, inhalarea prin spacer (camera de expansiune) pentru a reduce depunerile de substanta in gura si in gat.

Link-uri utile