Prospecte medicamente.

Home » Posts filed under PERFUZABIL

Se afișează postările cu eticheta PERFUZABIL. Afișați toate postările

Gelofusine, solutie perfuzabila

Forma de prezentare - Gelofusine, solutie perfuzabila
Sol. perf. 40 mg succinil gelatina, 7,02 mg clorura de sodiu si 1,36 mg hidroxid de sodiu/ml; ct. 10 fl. 500 ml (S/P-RF)

Indicatii - Gelofusine, solutie perfuzabila
Hipovolemii (hemoragie), deshidratari (arsuri), insuficienta circulatorie prin soc toxic sau septic. Tromboze si tromboflebite.

Dozare si mod de administrare - Gelofusine, solutie perfuzabila
Perf. intravenos 500-1000 ml/zi.

Contraindicatii - Gelofusine, solutie perfuzabila
Trombocitopenie marcata, insuficienta cardiaca congestiva grava, insuficienta renala cu anurie.

Atentionari si precautii speciale - Gelofusine, solutie perfuzabila
Insuficienta cardiaca congestiva, nefropatii cu scaderea filtratului glomerular.

Reactii adverse - Gelofusine, solutie perfuzabila
Rar reactii alergice (urticarie, spasm bronsic), febra.

Floxuridin, solutie perfuzabila

Compozitie - Floxuridin ,solutie perfuzabila
Antineoplazic. Este rapid metabolizat la fluorouracil. Medicamentul inhiba sineza ADN si ARN. Traverseaza bariera hematoencefalica. T: 5-20 min. 60-80% din cantitatea de fluorouracil este excretata ca CO2 respirator (8-12h); o mica cantitate (15%) se excreta in urina (1-6 h).

Indicatii - Floxuridin ,solutie perfuzabila
Intraarterial ca tratament paliativ al adenocarcinomului gastro-intestinal ce a metastazat In ficat (in special la pacientii ce nu pot fi tratati chirurgical sau cu alte terapii). Utilizat la pacientii cu boala limitata la o zona, capabili de perfuzie arteriala.

Mod de administrare - Floxuridin ,solutie perfuzabila
Doar perfuzie intraarteriala: 0,1-0,6 mg/kg/zi in perfuzie continua timp de mai mult de 24 h. Perfuzia este continuata atata timp cat raspunsul persista.

Contraindicatii - Floxuridin ,solutie perfuzabila
Daca pacientul are prognostic prost, inclusiv functia maduvei osoase deprimata, nutritie deficitara sau infectii potential severe. Lactatia. Nu administrati in timpul sarcinii decat daca beneficiile depasesc evident riscurile.

Precautii - Floxuridin ,solutie perfuzabila
Se recomanda ca dozele mai mari (0,4-0,6) sa fie administrate prin intermediul arterei hepatice; ficatul metabolizeaza medicamentul, reducand incidenta efectelor toxice sistemice. Administrati pana la aparitia efectelor adverse. Reluati medicatia dupa cedarea efectelor. Utilizati o pompa de perfuzie pentru a preveni cresterea presiunii In arterele mari si pentru a asigura o rata de perfuzie uniforma. Reconstituiti fiecare flacon cu 5 mL de ser fiziologic pentru a produce o concentratie de 100 mg/mL. Aceasta poate fi reonstituita ulterior cu dextroza 5% sau SNS si perfuzata intra-arterial. Pastrati soluia reconstituita la frigider la 2-8°C timp de cel mult 2 saptamani. Observatii pentru pacient – familie: Medicamentul poate determina temporar caderea parului. Anuntati orice leziuni aparute la nivelul cavitatii bucale, diareea, varsaturi incoercibile sau infectii. In prezenta unei medicatii pentru greturi si varsaturi, anuntati recurenta pentru ca terapia sa poata fi administrata. Evaluarea si controlul terapiei: Monitorizati hemoleucograma, acidul uric, creatinina si testele functionale hepatice. Cea mai mica valoare a leucocitelor: 1 saptamana; cea mai mica valoare a plachetelor: 10 zile. Evaluati atent sangerarea la locul cateterizarii, semne si simptome de infectie si deplasarea cateterului. Trebuie introdus sub control fluoroscopic de catre persoane calificate. Testele de laborator: creste excretia de acid 5-hidroxindolacetic. Cresc transaminazele serice, bilirubina, LDH, fosfataza alcalina. Scade nivelul albuminei plasmatice.

Reactii adverse - Floxuridin ,solutie perfuzabila
Esofagita, faringita, ischemie, miocardica, angina, sindrom cerebelos acut, fotofobie, lacrimatie, vedere redusa. Complicatiile administrarii intraarteriale: anevrism arterial, ischemie arteriala, tromboza arteriala). La locul cateterizarii: sangerare, catetere ocluzionate/ dislocate/extravazate, embolism, fibromiozita, infectii, tromboflebita.

Flolan, solutie perfuzabila

Actiune terapeutica - Flolan, solutie perfuzabila
Vasodilatator periferic. Are efect direct vasodilatator la nivelul paturilor vasculare arteriale pulmonare si sistemice si inhiba agregarea plachetara. Perfuzarea IV la pacientii cu hipertensiune pulmonara determina cresterea indexului cardiac, precum si reducerea rezistentei vasculare pulmonare, a rezistentei pulmonare totale si atensiunii arteriale sistemice medii. Este hidrolizat rapid la pH-ul neutru al sangelui, ca si prin degradare enzimatica. Metabolitii sai sunt mai putin activi. T : 6 min.

Indicatii - Flolan, solutie perfuzabila
Tratmentul de lunga durata al hipertensiunii pulmonare primare (inclusiv la cei cu sclerodermie in spectrul bolii, ce nu raspund la terapia conventionala) clasa III si IV NYHA.

Contraindicatii - Flolan, solutie perfuzabila
Utilizarea cronica la cei cu insuficienta cardiaca congestiva indusa de disfunctia sistolica severa a VS si la cei ce dezvolta edem pulmonar in timpul stabilirii dozei de medicament.

Precautii - Flolan, solutie perfuzabila
Intreruperea brusca sau reducerea importanta si abrupta a dozelor pot determina un efect de rebound al hipertensiunii pulmonare. Doza la varstnici trebuie stabilita cu precautie datorita coexistentei frecvente a unor functii hepatice, renale sau cardiace alterate, a unor altor afectiuni sau a unor alte terapii. Utilizati cu precautie in timpul lactatiei. Administrarea cronica se realizeaza in mod continuu printr-un cateter venos central si printr-o pompa de perfuzare ambulatorie (vezi prospectul pentru conditiile de utilizare ale pompei de perfuzare). Daca nu exista contraindicatii, administrati medicamentul pentru a reduce riscul de tromboembolism sau embolism sistemic. Nu diluati solutiile reconstituite si nu administrati impreuna cu alte solutii sau medicamente parenterale. Utilizati datele din prospect pentru a obtine 100 mL de solutie cu o concentratie adecvata de medicament pentru rate de perfuzare egale cu sau mai mici de 16 ng/kg/min, calculate in functie de greutatea pacientului, rata administrarii de medicament si concentratia solutiei ce urmeaza a fi folosita. Protejati flacoanele Inchise de lumina si pastrati la 15-25°C. Protejati de lumina solutiile reconstituite si pastrati la frigider la 2-8°C pentru cel mult 40 h. Nu inghetati solutiile reconstituite; aruncati solutiile tinute la frigider mai mult de 48 h. Observatii pentru pacient – familie: Medicamentul reduce travaliul cardiac, astfel ameliorand simptomele de dispnee, fatigabilitate si intoleranta la exercitii fizice. Este administrat continuu, printr-un cateter, cu ajutorul unei pompe de perfuzare externa portabila; pentru a putea controla simptomele aceasta poate fi utilizata timp Indelungat (ani). Ingrijiti cu atentie locul de abord, mentineti functionabilitatea pompei in parametrii normali. Efectele adverse ce indica supradozarea si necesita reducerea dozei includ: tahicardie, cefalee, diaree, hipotensiune. Intreruperea brusca a terapiei poate determina deteriorarea a starii generale. Anuntati pierderea efectului, agravarea starii sau alte semne si simptome ale infectarii locului injectarii. Evaluarea si controlul terapiei: Evaluati cardiopulmonar. Determinati clasa functionala NYHA pe baza simptomelor. Evaluati statusul mental si abilitatea de a prepara si de a administra IV medicatia; sau identificati o persoana care poate realiza aceste manevre conform unei scheme. Stabiliti daca un cateter venos central este disponibil pentru administrare continua ambulatorie dupa ce s-a atins doza terapeutica. Verificati locul de abord venos central pentru a evidentia o posibila infectie, dislocare, eritem, tumefactie. Monitorizati raspunsul cardiopulmonar In timpul terapiei. Medicamentul induce scaderea postsarcinii VD si a VS si cresterea debitului cardiac.

Supradozarea - Flolan, solutie perfuzabila
Simptome: flush, cefalee, hipotensiune, tahicardie, greturi si varsaturi, diaree. Tratament: reduceti doza de epoprostenol.

Interactiuni medicamentoase - Flolan, solutie perfuzabila
Anticoagulante. Posibila crestere a riscului de sangerare Agenti antiplachetari. Posibila crestere a riscului de sangerare Diuretice. Scadere aditionala a TA. Vasodilatoare. Scadere aditionala a TA.

Reactii adverse - Flolan, solutie perfuzabila
Efecte ce apar in timpul Incercarii de a stabili prima doza Cardiovasculare: hipotensiune, bradicardie, tahicardie. Gastro-intestinale:greturi si varsaturi, dureri abdominale, tulburari dispeptice. SNC: cefalee, anxietate, nervozitate, agitatie, ameteli, hipoestezie, parestezii. Diverse: dureri toracice, dureri osoase, mialgii, dispnee, dureri de spate, transpiratii. Efecte ce apar in utilizarea cronica Cardio-vasculare: flush, tahicardie. Gastro-intestinale:greturi si varsaturi, diaree. SNC: cefalee, anxietate, nervozitate, tremor, ameteli, hipoestezie, hiperestezie, parestezii. Musculoscheletal: durere la nivelul mandibulei, mialgii, dureri osoase si musculare nespecifice. Diverse: simptome pseudogripale, frisoane, sepsis.

Mod de administrare - Flolan, solutie perfuzabila
Perfuzie i.v Hipertensiune pulmonara: Stabilirea primei doze- media dozei maxime este de 8,6 ng/kg/min. Perfuzie continua cronica, initial- 4 ng/kg/min, mai mica decat rata maxima de perfuzare tolerata determinata In cursul stabilirii primei doze. Daca rata maxima de perfuzare tolerata este mai mica de 5 ng/kg/min, Incepeti perfuzarea cronica cu jumatate din doza de perfuzare maxim tolerata. Ajustarile dozei: modificarile ratei de perfuzare cronica se bazeaza pe recurenta, persistenta sau agravarea simptomelor hipertensiunii pulmonare primare. Daca simptomele impun cresterea ratei de perfuzare, cresteti cu 1-2 ng/kg/min la intervale de cel putin 15 min, suficiente pentru a permite instalarea raspunsului clinic. Daca este necesara scaderea ratei de perfuzare, reduceti treptat cu cate 2 ng/kg/min la cel putin fiecare 15 min pana la disparitia efectelor ce impun reducerea dozei. Evitati intreruperea prompta sau reducerile importante bruste ale ratelor de perfuzare.

Fabrazyme, pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila

Forma de prezentare - Fabrazyme, pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila
Pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila 35 mg; ct. × 1, 5 sau 10 fl.

Indicatii - Fabrazyme, pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila
Terapia de substitutie enzimatica pe termen lung la pacienti cu diagnostic confirmat de boala Fabry (deficienta de alfa-galactozidaza A).

Dozaj si mod de administrare - Fabrazyme, pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila
Tratamentul cu AGalsidasa trebuie supravegheat de un medic cu experienta in terapia bolnavilor cu boala Fabry sau alte boli metabolice ereditare. Agalsidasa se administreaza in doza de 0,2 mg/kg, la fiecare doua saptamani, prin perfuzie intravenoasa in interval de 40 min (se dilueaza volumul total de concentrat Replagal necesar in 100 ml sol. perf. de clorura de sodiu 0,9%).

Contraindicatii - Fabrazyme, pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila
Hipersensibilitate.

Atentionari - Fabrazyme, pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila
Interactiuni medicamentoase: Agalsidasa nu trebuie administrata impreuna cu clorochina, amiodarona sau gentamicina, intrucat aceste substante prezinta potentialul de a inhiba activitatea alfa-galactozidazei intracelulare. Prudenta in sarcina si alaptare.

Reactii adverse - Fabrazyme, pulbere pentru concentratie pentru solutie perfuzabila
Mai frecvente: reactii la perfuzie, frisoane si inrosirea fetei, cefalee, dispnee, dureri abdominale, greata, dureri toracice.

Etoposide-teva, solutie perfuzabila

Indicatii - Etoposide-teva, solutie perfuzabila
Tumori testiculare refractare - in scheme polichimioterapice la pacienti care au efectuat tratament chirurgical, chimioterapic si radioterapie adecvate; tumori pulmonare cu celule mici - in scheme polichimioterapice; este eficient si in alte tipuri de carcinoame pulmonare; limfoame maligne hodgkiniene si non-hodgkiniene (in special cele histiocitare); leucemie acuta non-limfocitara; cancer de san tratat anterior; coriocarcinom placentar; sarcom Kaposi.

Dozare si mod de administrare - Etoposide-teva, solutie perfuzabila
Int. in doza de 100-200 mg etopozida/m2 - zi timp de 5 zile (zilele 1-5 ale curei citostatice) sau 200 mg etopozida/m2 zi, in zilele 1, 3 si 5; curele se repeta la fiecare 3-4 saptamani, in asociere cu alte chimioterapice. Perfuzie intravenoasa in ser fiziologic sau glucoza 5%, timp de aproximativ 2 ore. Dozele uzuale sunt cuprinse intre 50-120 mg/m2 zi, pentru o perioada de 3-5 zile, consecutiv, in serii repetate la 14 zile functie de protocolul utilizat. Curele se repeta dupa un interval de 14 zile. Doza totala uzuala pentru o cura intravenos este de 400 mg/m2.

Contraindicatii - Etoposide-teva, solutie perfuzabila
Hipersensibilitate.

Atentionari si precautii speciale - Etoposide-teva, solutie perfuzabila
Se poate produce o mielosupresie severa urmata de infectii sau sangerari. pacientii trebuie supravegheati atat pe durata terapiei cat si dupa oprirea acesteia (numarul trombocitelor, hemoglobina, numarul leucocitelor si formula leucocitara). Interactiuni medicamentoase cu ciclosporina si vaccinuri cu germeni vii atenuati. Sarcina si alaptare. Soferi si activitati de precizie.

Reactii adverse - Etoposide-teva, solutie perfuzabila
Mielosupresie (leucopenii, trombocitopenii, leucemii acute), greata si varsaturi, anorexie, stomatita, inflamatia mucoasei digestive, esofagite usoare sau severe, diaree, alopecie reversibila, reactii de tip anafilactic, cazuri de hipertensiune arteriala si/sau hiperemie, apnee,neuropatie periferica, somnolenta si oboseala, toxicitate hepatica, gust neplacut, febra, rash, pigmentatie, prurit, urticarie, dureri abdominale, constipatie, disfagie, cecitate tranzitorie si un singur caz de reactivare a unei radiodermite.

Etoposid ebewe, solutie perfuzabila

Indicatii - Etoposid ebewe, solutie perfuzabila
Tumori testiculare refractare - in scheme polichimioterapice la pacienti care au efectuat tratament chirurgical, chimioterapic si radioterapie adecvate; tumori pulmonare cu celule mici - in scheme polichimioterapice; este eficient si in alte tipuri de carcinoame pulmonare; limfoame maligne hodgkiniene si non-hodgkiniene (in special cele histiocitare); leucemie acuta non-limfocitara; cancer de san tratat anterior; coriocarcinom placentar; sarcom Kaposi.

Dozare si mod de administrare - Etoposid ebewe, solutie perfuzabila
Int. in doza de 100-200 mg etopozida/m2 - zi timp de 5 zile (zilele 1-5 ale curei citostatice) sau 200 mg etopozida/m2 zi, in zilele 1, 3 si 5; curele se repeta la fiecare 3-4 saptamani, in asociere cu alte chimioterapice. Perfuzie intravenoasa in ser fiziologic sau glucoza 5%, timp de aproximativ 2 ore. Dozele uzuale sunt cuprinse intre 50-120 mg/m2 zi, pentru o perioada de 3-5 zile, consecutiv, in serii repetate la 14 zile functie de protocolul utilizat. Curele se repeta dupa un interval de 14 zile. Doza totala uzuala pentru o cura intravenos este de 400 mg/m2.

Contraindicatii - Etoposid ebewe, solutie perfuzabila
Hipersensibilitate.

Atentionari si precautii speciale - Etoposid ebewe, solutie perfuzabila
Se poate produce o mielosupresie severa urmata de infectii sau sangerari. pacientii trebuie supravegheati atat pe durata terapiei cat si dupa oprirea acesteia (numarul trombocitelor, hemoglobina, numarul leucocitelor si formula leucocitara). Interactiuni medicamentoase cu ciclosporina si vaccinuri cu germeni vii atenuati. Sarcina si alaptare. Soferi si activitati de precizie.

Reactii adverse - Etoposid ebewe, solutie perfuzabila
Mielosupresie (leucopenii, trombocitopenii, leucemii acute), greata si varsaturi, anorexie, stomatita, inflamatia mucoasei digestive, esofagite usoare sau severe, diaree, alopecie reversibila, reactii de tip anafilactic, cazuri de hipertensiune arteriala si/sau hiperemie, apnee,neuropatie periferica, somnolenta si oboseala, toxicitate hepatica, gust neplacut, febra, rash, pigmentatie, prurit, urticarie, dureri abdominale, constipatie, disfagie, cecitate tranzitorie si un singur caz de reactivare a unei radiodermite.

Eldisine, pulbere perfuzabila

Compozitie - Eldisine, pulbere perfuzabila
Eldisine 5 mg : un flacon continand 5 mg sulfat de vindesina si 25 mg manitol. Eldisine 4 mg : un flacon continand 4 mg sulfat de vindesina si 20 mg manitol. Eldisine 1 mg : un flacon continand 1 mg sulfat de vindesina si 5 mg manitol. Ocutie contine un flacon cu produs si o fiola cu 5 ml diluant constand in 45 mg clorura de sodiu 0,9% si conservant - benzil alcool.

Actiune terapeutica - Eldisine, pulbere perfuzabila
Modul de actiune a sulfatului de vindesina nu este complet cunoscut. Ca si alti alcaloizi din Vinca, sulfatul de vinblastina si sulfatul de vincristina, sulfatul de vindesina determina blocarea celulelor in metafaza in cursul mitozei. De asemenea, investigarea in vitro a demonstrat ca sulfatul de vindesina previne invadarea tesutului normal de catre celulele maligne. Studii comparative cu acesti 3 alcaloizi au demonstrat totusi diferente importante intre efectele lor la nivel molecular. S-a evidentiat ca sulfatul de vindesina este de 3 ori mai puternic comparativ cu vincristina si aproape de 10 ori mai puternic decat vinblastina in efectul de blocare a mitozelor in studiile pe culturi de tesuturi, proiectate sa blocheze de la 10% la 15% din celule in mitoza. La concentratii ale dozei care blocheaza 40 - 50% din celulele in mitoze sulfatul de vindesina si vincristina sunt aproximativ de potenta egala si ambele au de 3 ori puterea vinblastinei. De asemenea, s-au observat diferente calitative intre cei3 alcaloizi. In doza redusa, vinblastina produce o predominare a celulelor in postmetafaza, in care centrul si cromozomii apar foarte evident. Celulele expuse vincristinei prezinta o metafaza de tip sferic cu cromozomii compacti pe un fus contractat. Spre deosebire de vinblastina, sulfatul de vindesina produce putine celule in post-metafaza. In celulele expuse sulfatului de vindesina fusurile au fost gonflate cu cromozomii dispersati, in contrast net cu cromozomii strans impachetati observati in cazul vincristinei. Sulfatul de vindesina a prezentat activitate oncolitica la pacientii cu recidive in timpul tratamentului polichimioterapic care a inclus vincristina. La animalele de laborator si oameni, sistemul biliar este principala cale de excretie a sulfatului de vindesina.

Efecte hematologice - Eldisine, pulbere perfuzabila
Din punct de vedere clinic, leucopenia temporara este un efect asteptat al sulfatului de vindesina, iar valoarea numarului de leucocite este un ghid important al terapiei cu acest medicament. In general, cu cat doza este mai mare, cu atat va fi o leucopenie mai marcata si mai prelungita. Ca urmare a administrarii sulfatului de vindesina este posibil ca numarul cel mai mic de leucocite sa fie atins la 3-5 zile dupa ziua de terapie cu acest medicament. Refacerea numarului leucocitelor, in mod normal, se instaleaza dupa 7-10 zile de la administrarea unei doze. Pacientii a caror supresie a maduvei osoase a fost de curand afectata prin terapie anterioara cu radiatii sau cu alte medicamente antineoplazice, pot prezenta trombocitopenie (mai putin de 200 000 trombocite/mm3).Trombocitopenia nu apare totdeauna daca este administrata o data pe saptamana. Poate sa apara cresterea numarului trombocitelor cand sulfatul de vindesina a produs granulocitopenie.

Indicatii - Eldisine, pulbere perfuzabila
Sulfatul de vindesina este indicat pentru tratamentul paleativ al urmatoarelor afectiuni: leucemia limfocitara acuta a copiilor, rezistenta la sulfatul de vincristina; limfoamele nehodgkiniene; melanomul malign; carcinomul pulmonar fara celule mici; criza blastica din leucemia granulocitara cronica; carcinomul de san, care nu raspunde la interventia chirurgicala endocrina adecvata si la terapia hormonala. Cativa pacienti cu faza cronica de leucemie granulocitara cronica avand un numar de leucocite exceptional de mare, au fost tratati cu sulfat de vindesina si au prezentat o reducere rapida a numarului acestora, prevenindu-se astfel necesitatea efectuarii de leucofereza. Trebuie sa se tina cont ca sulfatul de vindesina, in mod obisnuit, este administrat in combinatie cu alti agenti antineoplazici.

Mod de administrare - Eldisine, pulbere perfuzabila
Acest preparat este numai pentru administrare intravenoasa. Trebuieadministrat pe baza experientei individuale in administrarea sulfatuluide vindesina. Administrarea intratecala a sulfatului de vindesina provoaca moartea. Seringile continand acest produs trebuie sa fie etichetate cu inscriptionarea Atentie - Eldisine (sulfat de vindesina). Numai pentru administrare intravenoasa. Produsul se administreaza conform uneia din urmatoarele doua metode: doza uzuala de Eldisine estede 4 mg/m2 pentru copii si 3 mg/m2 pentru adulti, administrate intravenos in bolus, la interval de 7-10 zile. Injectia trebuie facuta in decurs de 1-3 minute; alternativa pentru copiii cu leucemie consta in administrarea intravenoasa a 2 mg/m2 in bolus, zilnic, 2 zile consecutiv, urmata de 5-7 zile pauza. Doza optima de Eldisine este cea care produce leucopenie usoara pana la moderata. Doza uzuala pentru adultii cu functia maduvei osoase normala este de 3 mg/m2 suprafata corporala, printr-o injectie intravenoasa rapida o data pe saptamana. Scaderea maxima a numarului de leucocite in sange apare de obicei in 3-5 zile dupa administrare, cu refacere in a saptea pana la a zecea zi.Trebuie evitata mentinerea numarului de leucocite sub 2 500 /mm3 (2,5x109/l) prin tratament cu Eldisine. La adultii cu leucemie poate fi necesara adaptarea dozei pentru obtinerea efectului dorit. Doza saptamanala maxima pentru care exista informatii este de 4 mg/m2. Pentru adultii cu functia maduvei osoase redusa datorita unui tratament anterior, sunt necesare doze reduse de Eldisine. Pentru cei cu functia medulara redusa datorita infiltratului leucemic sau prin inlocuire sunt necesare doze complete pentru a se reface functia medulara. Acestea trebuie administrate sub stricta supraveghere. In general, copiii tolereaza 4 mg/m2 o data pe saptamana in injectare rapida intravenoasa. Nu este recomandata administrarea zilnica a unor cantitati mici de Eldisine pentru o perioada lunga de tratament in leucemia limfocitara acuta la copii, chiar daca astfel se administreaza saptamanal cantitatea de produs corespunzatoare dozei recomandate pentru acest interval de timp. S-a demonstrat faptul ca nu este avantajos sau se obtin avantaje minore si cresterea reactiilor adverse in cazul folosirii unor astfel de metode de administrare pentru Eldisine. Eldisine trebuie diluat pana la o concentratie de 1 mg/ml. Diluantii recomandati sunt urmatorii: apa distilata sterila, solutie sterila de glucoza sau solutia de clorura de sodiu 0,9%. Dupa constituirea solutiei, aceasta poate fi pastrata la frigider timp de 30 de zile, fara ca activitatea ei sa scada semnificativ. Daca in flacon trebuie reintrodus diluant,acesta trebuie sa contina un agent bacteriostatic. Eldisine nu trebuie amestecat cu alte chimioterapice sau medicamente in acelasi recipient. Solutia trebuie injectata direct in vena sau printr-un tub prin caretrece o solutie pentru perfuzie intravenoasa. Precautie: Este foarte important ca inainte de administrarea de Eldisine sa fie aleasa o vena mare, accesibila si sa existe siguranta ca acul este intr-o pozitie corecta. Daca apare o infiltrare cu produs in tesutul inconjurator in timpul administrarii de Eldisine aceasta poate produce iritatie importanta. Injectarea trebuie sa fie intrerupta imediat si cantitatea ramasa din doza va fi introdusa in alta vena. Injectarea locala de hialuronidaza si aplicarea locala de caldura moderata in zona infiltrata ajuta la grabirea dispersiei medicamentului si diminueaza disconfortul si posibila celulita. Informatii speciale: Daca Eldisine este trecut in alt container decat cel original, ex. o seringa continand doza specifica, este absolut necesar ca acesta sa fie ambalat intr-un invelis inscriptionat astfel: Nu indepartati invelisul decat in momentul injectarii. Este fatala administrarea intratecala a produsului. Numai pentru administrare intravenoasa.

Contraindicatii - Eldisine, pulbere perfuzabila
Sulfatul de vindesina este contraindicat pacientilor cu granulocitopenie severa indusa de medicamente sau trombocitopenie severa, precum si celor cu infectii bacteriene severe. Astfel de infectii trebuie tratate si tinute sub control inainte de inceperea terapiei cu sulfat de vindesina. Nu trebuie sa se administreze sulfat de vindesina pacientilor cu forma demielinizanta a sindromului Charcot-Marie-Tooth. Avertizari aditionale: Acest preparat este numai pentru administrare i.v. El trebuie administrat pe baza experientei individuale in administrarea sulfatului de vindesina. Administrarea intratecala a sulfatului de vindesina provoaca moartea. Seringile continand acest produs trebuie sa fie etichetate cu inscriptionarea: "Atentie - Eldisine (sulfat de vindesina). Numai pentru administrare intravenoasa. Seringile cu solutie preparata care contine acest produs trebuie ambalate intr-un invelis inscriptionat dupa cum urmeaza: Nu desfaceti invelisul pana la momentul injectarii. Este fatal daca se administreaza intratecal. Numai pentru administrare intravenoasa. La un singur pacient caruia i s-a administrat gresit intratecal alcaloidul din vinca inrudit, sulfatul de vincristina, tratamentul de mai jos a oprit cu succes paralizia progresiva. Daca sulfatul de vindesina este administrat gresit intratecal se recomanda urmatorul tratament care trebuie initiat imediat dupa injectia intratecala: Extrageti atat lichid spinal cat se poate inlocui in siguranta printr-un acces lombar. Inserati un cateter intr-un ventricul cerebral lateral pentru a spala spatiul subarahnoidian ca si in actiunea amintita prin accesul lombar. Incepeti spalarea prin cateterul cerebral, cu solutie Ringer-lactat prin perfuzare cu un debit de 150 ml/ora. Cat mai repede dupa ce devine disponibila plasma proaspata congelata se perfuzeaza in concentratie de 25 ml diluata intr-un litru de solutie Ringer-lactat prin cateterul ventricular cerebral, la un debit de 75 ml/ora, cu eliminarea prin calea de acces lombara. Debitul perfuziei trebuie adaptat astfel incat sa mentina concentratia proteinelor din lichidul spinal la 150 mg/dl. Repetati aceasta procedura utilizand un al doilea litru de plasma congelata proaspata si diluata. Administrati intravenos 10 g de acid glutamic timp de 24 ore, urmat de 500 mg de 3 ori pe zi pe cale orala timp de 1 luna sau pana cand disfunctia neurologica se remite. Rolul acidului glutamic in acest tratament nu este sigur si poate sa nu fie esential. Siguranta utilizarii de Eldisine in timpul sarcinii, nu a fost stabilita si, de aceea, inaintea utilizarii la acest fel de paciente trebuie luat in considerare raportul risc/beneficiu terapeutic.

Precauti - Eldisine, pulbere perfuzabila
Trebuie respectate intocmai dozele recomandate. In evaluarile preliminare, neurotoxicitatea indusa de vindesina a fost in general mai putin severa si mai putin progresiva decat in cazul vincristinei. S-a remarcat o variata reactivitate individuala a pacientilor in ceea ce priveste severitatea efectelor adverse, incluzand neurotoxicitatea, granulocitopenia, alopecia si reducerea motilitatii intestinale. Trebuie luate masuri profilactice pentru prevenirea constipatiei datorata reducerii motilitatii intestinale. S-au raportat situatii in care neurotoxicitatea a impus reducerea dozelor sau intreruperea temporara a administrarii sulfatului de vindesina. Trebuie acordata atentie deosebita dozelor si efectelor adverse neurologice in cazul administrarii vindesinei pacientilor cu afectiuni neuromusculare preexistente si in cazul tratamentului concomitent cu medicamente cu potential efect neurotoxic. Dupa administrarea alcaloizilor de vinca au fost cazuri in care s-a raportat deprimare acuta a respiratiei si bronhospasm. Aceste reactii au fost mai frecvente cand alcaloizii de vinca au fost administrati concomitent cu mitomicina-C; aceste reactii pot necesita tratament agresiv, in special in cazul preexistentei unei disfunctii pulmonare. Manifestarea poate sa apara in cateva minute sau la cateva ore dupa injectarea alcaloidului de vinca si poate sa se manifeste in cursul a doua saptamani dupa o doza de mitomicina-C. Poate aparea dispnee progresiva, necesitand o terapie cronica. Trebuie acordata o atentie deosebita modului de administrare a sulfatului de vindesina pentru a se evita extravazarea solutiei. Extravazarea in cursul injectarii intravenoase cu infiltrarea tesuturilor din jur determina celulita si flebita. In cazul in care cantitatea extravazata este mare, se poate forma o plaga cu o crusta. Vindecarea unei astfel de leziuni poate dura cateva saptamani si este insotita de dureri puternice. Disconfortul local poate persista si dupa vindecarea ulceratiei. Este necesara evitarea atingerii ochilor cu solutia injectabila de sulfat de vindesina. Daca accidental solutia ajunge in contact cu ochii apare o iritatie si/sau ulcerare a corneei. Ochii trebuie spalati imediat si insistent cu apa sau solutie salina izotonica. De asemenea, in cazul administrarii intravenoase a sulfatului de vindesina, cu fenitoina si combinatii de chimioterapie antineoplazica (incluzand alti alcaloizi de vinca inruditi), nu s-a raportat reducerea concentratiei sanguine de anticonvulsivant sau cresterea activitatii comitiale. Interactiunea poate consta in reducerea absorbtiei fenitoinei si cresterea vitezei de metabolizare si eliminare a acesteia. Este necesara adaptarea dozelor de fenitoina in cazul administrarii acesteia concomitent cu sulfatul de vindesina. Nu s-a stabilit contributia alcaloizilor de vinca la aceasta interactiune.

Reactii adverse - Eldisine, pulbere perfuzabila
Inainte de administrare, pacientii si/sau parintii/sustinatorii legali trebuie preveniti de posibilitatea manifestarii unor simptome neasteptate. in general, incidenta reactiilor adverse care apar in cazul administrarii sulfatului de vindesina depinde de doza folosita. In mod obisnuit doza este factorul limitant. Pot aparea neurotoxicitate mai frecvent si alopecie de diferite grade. Cand apare alopecia ea poate fi totala, dar in general cresterea parului reincepe chiar daca se continua tratamentul. Trombocitopenia nu s-a manifestat in mod obisnuit la administrarea produsului printr-o injectie in bolus pe saptamana, dar s-a raportat la alte scheme terapeutice si la pacientii cu functia maduvei osoase compromisa. S-au raportat urmatoarele reactii adverse: - Gastrointestinale: greata, varsaturi, constipatie, vezicule pe mucoasa bucala, ileus, diaree, anorexie, algii abdominale (greata si varsaturile pot fi stapanite cu medicamente antiemetice). Neurologice: anestezie si parestezii ale degetelor, nevrita periferica, durere mandibulara, depresie psihica, reducerea reflexelor tendoanelor profunde, cefalee, convulsii. S-a raportat orbire la nivel cortical la pacientii tratati cu polichimioterapie antineoplazica continand vindesina. Nu este sigura contributia vindesinei la aceasta reactie. Hematologice: granulocitopenie si trombocitopenie. Pulmonare: vezi Precautii. Altele: algii generalizate musculo-scheletice; epilare, rash macular tegumentar, oboseala, algie la nivelul tumorii, senzatie de rece, febra, reactie la locul injectarii.

Supradozare - Eldisine, pulbere perfuzabila
Simptome - Efectele adverse datorate administrarii sulfatului de vindesina sunt dependente de doza. De aceea, in cazul administrarii de supradoze pacientii pot avea reactii adverse exagerate. Tratament - Masuri de sustinere generala care includ:prevenirea efectelor adverse datorate unui sindrom de secretie anormala de hormon antidiuretic (aceasta ar putea include restrictia aportului de lichide si posibil administrarea unui diuretic care actioneaza asupra functionarii ansei Henle si a tubului distal); administrarea unui anticonvulsivant; folosirea unui purgativ pentru a preveni ileusul; monitorizarea sistemului cardiovascular; verificarea zilnica anumarului elementelor sanguine, parametru folosit pentru a decide transfuziile sau antibioticele atunci cand este necesar. Doza medie letala la administrarea intravenoasa de sulfat de vindesina este de 6,3 (0,6 mg/kg corp la soareci) si 2,0 (0,2 mg/kg corp la sobolani).

Dextrose 5%, solutie perfuzabila

Forma de prezentare - Dextrose 5%
DEXTROSE 5%; DEXTROSE 10% VILLERTON; solutie perf. 5%, 10%; pungi 250 sau 500 ml (s) DEXTROSE 5% VIOSER; DEXTROSE 10% VIOSER VIOSER SA; solutie perf. 5%, 10%; ct. 10 fl. 500 sau 1000 ml (s)

Indicatii - Dextrose 5%
Solvent sau vehicul pentru electroliii si medicamente compatibile. Aport de apa in caz de deshidratare hipertona. Supliment energetic parenteral.

Dozare si mod de administrare - Dextrose 5%
Perfuzie cu debit constant in venele periferice. glucoza 5%: 30-40 ml/kg, echivaland cu 1,5-2 g glucoza/kg, maxim 6,0 g/kg. Viteza maxima de perfuzie este de 3 ml/kg/ora, echivaland cu 0,15 g glucoza/kg/ora. glucoza 10%: 30-40 ml/kg, echivaland cu 3-4 g glucoza/kg, maxim 6,0 g/kg. Viteza maxima de perfuzie este de 2,5 ml/kg/ora sau 0,25 g glucoza/kg/ora. solutie Injectabil glucoza 33%: se administreaza in injectii intravenos, in doze care depind de necesitatile individuale ale pacientului si de glicemie.

Contraindicatii - Dextrose 5%
Hiperglicemie, hipokaliemie (fara administrare simultana de electroliti), aci doza metabolica, stari de hiperhidratare si deshidratare hipotona.

Atentionari si precautii speciale - Dextrose 5%
Glicemia, balanta hidro-electrolitica si echilibrul acido-bazic trebuie monitorizate frecvent; prudenta in diabet zaharat; stari post-traumatice sau postoperatorii; IC, stari edematoase, hipertensiune arteriala, sarcina si alaptare.

Reactii adverse - Dextrose 5%
Nu apar daca administrarea este corect adaptata scopului propus.

Dextran 70-nacl, solutie perfuzabila

Compozitie - Dextran 70-nacl - solutie perfuzabila
Polimer al glucozei cu greutate moleculara medie de 70.000 (peste 90% din moleculele sale au greutatea moleculara cuprinsa intre 25.000 si 125.000) obtinut prin hidroliza controlata din dextranul nativ, produs de bacteria Leuconostoc mesenteroides pe un substrat de zaharoza. Dextran-70 este prezentat in solutie 60 g/l de dextran in clorura de sodiu 9 g/l solutia fiind izotonica cu sangele prin continutul in substante cristaloide.

Actiune farmacoterapeutica - Dextran 70-nacl - solutie perfuzabila
In concentratia de 60 g/l in solutie clorosodica izotonica Dextran-70 are proprietati coloid-osmotice similare cu ale plasmei sanguine. Avand o greutate moleculara medie care depaseste pragul de eliminare renala pentru dextrani (50.000), Dextran-70 se elimina prin rinichi numai in proportie de 40% in decurs de 24 ore. O mica parte din dextranul injectat i.v. este eliminata prin tubul digestiv, iar o anumita cantitate este metabolizata complet (in CO2 si H2O) in rinichi, ficat si splina. Gratie proprietatilor sale fizico-chimice Dextran-70 se utilizeaza in principal pentru mentinerea presiunii coloid-osmotice prin expansiunea volumului circulant. Nefiind insa transportor de oxigen, pentru asigurarea hematozei se impune ca prin administrarea Dextranului-70 sa nu se scada hemoglobina sub 8 g/100 ml. In pierderile masive de sange (peste 1000 ml), Dextran-70 nu interfera, de obicei, cu mecanismele de coagulare a sangenului; el determina o accelerare neinsemnata a VSH. Dextran-70 are de asemenea, actiune antitrombotica.

Indicatii - Dextran 70-nacl - solutie perfuzabila
Hipovolemii (hemoragie), deshidratari (arsuri), etc., insuficienta circulatorie prin soc toxic sau septic. Stari tromboembolice (tratament profilactic si curativ).

Contraindicatii - Dextran 70-nacl - solutie perfuzabila
Trombocitopenie marcata, insuficienta cardiaca congestiva grava, insuficienta renala, edem pulmonar.

Precautii - Dextran 70-nacl - solutie perfuzabila
Toate starile susceptibile de a coexista cu o supraincarcare vasculara (de exemplu, insuficienta cardiaca congestiva sau nefropatiile cu scaderea filtratului glomerular).

Posologie si mod de administrare - Dextran 70-nacl - solutie perfuzabila
Se perfuzeaza i.v. 500-1000 ml. Daca este necesara substituirea unei cantitati de sange care depaseste 1000 ml, diferenta se va completa cu sange total. Pentru profilaxia si tratamentul starilor tromboembolice, se recomada initial perfuzarea i.v. a 500-1000 ml, in decurs de 4-6 ore, apoi cate 500 ml i.v. in decurs de 4 ore sau mai lent, la 2 zile, pana la disparitia semnelor clinice (maximum 2 saptamani).

Reactii adverse - Dextran 70-nacl - solutie perfuzabila
Dextran-70 este lipsit de toxicitate, dar poate determina, rareori reactii alergice (urticarie, spasm bronsic). De asemenea, la unii bolnavi poate aparea prelungirea timpului de coagulare. Atentie! Solutia de Dextran-70 trebuie sa fie limpede; in caz contrar, flaconul se rebuteaza. Flacoanele al caror continut nu a fost epuizat la prima administrare, de asemenea cele cu dopul perforat (chiar daca nu s-a extras solutie) trebuie distruse. Perfuzia trebuie sa se faca numai cu tubulatura noua, sterila, apirogena, prevazuta cu filtru.

Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila

Compozitie - Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila
Polimer al glucozei cu greutate moleculara medie de 40.000 (peste 90% din moleculele sale au greutatea moleculara cuprinsa intre 10.000 si 80.000), obtinut prin hidroliza controlata din dextranul nativ, produs de bacteria Leuconostoc mesenteroides pe un substrat de zaharoza. Este prezentat in solutie de 100 g/l Dextran 40 in clorura de sodiu 9 g/l, solutia fiind izotonica cu sangele prin continutul in substante cristaloide.

Actiune farmacoterapeutica - Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila
Datorita proprietatilor sale fizico-chimice (greutate moleculara medie, distributie a greutatii moleculare si structura moleculara), Dextran-40 exercita trei efecte biologice de importanta majora si anume: 1. ameliorarea circulatiei sanguine; 2. expansionarea volumului plasmatic (efect hipervolemic); 3. efect antitrombotic. Dextran-40 amelioreaza microcirculatia (circulatia capilara), prin actiunea sa specifica de dezagregare a eritrocitelor umane, prin scaderea vascozitatii sangelui si prin mobilizarea apei (efect hiperoncotic) din compartimentul extravascular in cel intravascular, cresterea volumului de lichid intravascular, impreuna cu scaderea hematocritului si a vascozitatii sanguine, favorizeaza intoarcerea venoasa, usureaza travaliul inimii si mareste diureza, descresterea simultana a lichidului extravascular scade presiunea hidrostatica a tesuturilor perivasculare, diminuand dilatarea capilarelor. Avand o greutate moleculara medie de 40.000 (peste 60% din molecule au greutatea inferioara pragului de eliminare renala care este de 50.000), Dextran-40 este excretat prin rinichi, in aproximativ 6 ore, eliminarea renala fiind de peste 70% in decurs de 24 ore. Injectarea rapida a 500 ml de Dextran-40 poate determina o expansionare totala a volumului de plasma cu aproximativ 1000 ml. Desi Dextran-40 nu afecteaza hemostaza, el impiedica formarea si propagarea trombilor. Aceasta contradictie aparenta se explica prin aceea ca Dextran-40 interfera numai cu prima etapa a procesului de trombogeneza, lasand intact sistemul extrinsec, responsabil de hemostaza. Actiunea antitrombotica are, se pare, urmatorul mecanism: acoperirea trombocitelor si a endoteliului vascular cu un strat de Dextran si diminuarea adezivitatii plachetare. Efectul antitrombotic nu poate fi comparat cu al nici unuia dintre anticoagulantele cunoscute (derivate de heparina sau dicumarol) deoarece, in doze terapeutice, el inlatura pericolul trombozelor fara riscul sangerarii secundare, risc comportat de administrarea anticoagulantelor "clasice".

Indicatii - Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila
Diminuarea circulatiei capilare in: soc traumatic, hemoragic, cardiogen (toxic sau din arsuri), embolie grasoasa, pancreatite, peritonite, ileus paralitic. Ingreunarea circulatiei arteriale si venoase din: tromboze, tromboflebite, gangrena iminenta, ulcus cruris si boala Raynaud. In chirurgia vasculara si plastica (amelioreaza circulatia locala si scade tendinta la tromboza la nivelul transplantului). In interventiile pe cord deschis (ca hemodiluant in cadrul circulatiei extracorporeale). Se poate prefuza in amestec cu sange (spre deosebire de solutia glucozata).

Contraindicatii - Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila
Trombocitopenie, hipofibrinogenemie (pericol de hemoragie); Insuficienta cardiaca congestiva grava; Insuficienta renala cu anurie sau cu oligurie marcata. Nu se utilizeaza la bolnavii cu excretia renala a clorurii de sodiu diminuata sau cand este necesara reducerea aportului de sodiu.

Precautii - Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila
Dextran-40 este o solutie coloidala hiperoncotica, utilizarea lui facandu-se cu grija in orice conditii in care exista o supraincarcare vasculara (insuficienta cardiaca congestiva, insuficienta renala sau policitemie). Doza totala de Dextran-40 ce trebuie perfuzata se va regla dupa starea clinica a bolnavului, tinand cont ca fiecare gram de dextran circulant fixeaza 20-25 ml de apa. Odata cu Dextran-40 se recomanda sa se perfuzeze solutii cristaloide pentru a extinde corectarea deficientei hemodinamice si pentru a mentine balanta hidroelectrolitica. Aceasta recomandare se refera in special la bolnavii deshidratati sau la cei aflati sub actiunea hormonului antidiuretic. Daca in timpul tratamentului cu Dextran-40 bolnavul emite o urina vascoasa, de consistenta similara unui sirop, se impune o hidratare suplimentara. Utila este asocierea unui diuretic osmotic (manitol) pentru reglarea diurezei. Daca se instituie de urgenta un tratament cu Dextran 40 la un bolnav la care se suspecteaza o insuficienta renala cronica, se recomanda sa se perfuzeze Dextran-70, a carui eliminare renala este mai lenta.

Posologie si mod de administrare - Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila
1. Soc, arsuri, embolie grasoasa, pancreatite, peritonite, ileus paralitic: se perfuzeaza initial i.v. o cantitate de 500-1000 ml in decurs de 30-60 minute, urmata de inca 500 ml in cursul aceleiasi zile, continuandu-se cu 500 ml pe zi timp de 5 zile. 2. Tromboze, tromboflebite, gangrena iminenta, ulcus cruris, boala Raynaud: in prima zi se perfuzeaza i.v. 1000 ml in decurs de 4-6 ore, iar in zilele urmatoare cate 500 ml in decurs de 4-6 ore; durata totala a tratamentului este de 2 saptamani. 3. Chirurgie vasculara si plastica: imediat inainte de interventie se perfuzeaza i.v. 500 ml in decurs de 30-60 minute, administrandu-se inca 500 ml intraoperator. Postoperator se mai perfuzeaza 500 ml la 4-6 ore, administrandu-se apoi zilnic cate 500 ml (in 4-6 ore) timp de 2 saptamani. 4. Interventii pe cord deschis: se adauga 10-20 ml de Dextran-40/kg corp (1-2 g de dextran) la lichidul de perfuzie; concentratia lui in lichid nu trebuie sa depaseasca 2%. In perioada postoperatorie se administreaza cate 500 ml in 30-60 de minute timp de 5 zile.

Reactii adverse - Dextran 40-nacl, solutie perfuzabila
Dextran-40 este lipsit de toxicitate, dar poate determina, rareori si aproape exclusiv in timpul primei perfuzii, reactii de hipersensibilitate ca: inrosirea fetei, eruptie urticariana, frison s.a. Exceptional, in primele minute ale primei perfuzii, se poate inregistra aparitia spasmului bronsic si/sau a hipotensiunii arteriale, ceea ce impune supravegherea atenta a pacientului in intervalul de timp mentionat. Aparitia reactiilor de tip alergic necesita suspendarea perfuziei si instituirea unei terapii antialergice (antihistaminice, corticosteroizi, 0,1-0,5 ml de adrenalina 1:1000).

Deflamon flebo, solutie perfuzabila

Actiune terapeutica - Deflamon flebo, solutie perfuzabila
Ca urmare a administrarii de doze uzuale terapeutice, se obtin nivele sanguine si tisulare mult superioare celor teoretic necesare pentru realizarea unei terapii antibacteriene eficace. Pe langa aceasta, metronidazolul trece bariera hematoencefalica si atinge rapid concentratii terapeutice in majoritatea lichidelor organice (ex. saliva, bila, urina, lichid amniotic, lapte matern si din abcese).

Indicatii - Deflamon flebo, solutie perfuzabila
Tratamentul infectiilor grave provocate de bacterii anaerobe, in particular Bacteroides fragilis, alte specii de bacteroides, alti anaerobi asupra carora metronidazolul exercita actiune bactericida, cum ar fi Fusobacteria, Eubacteria, Clostridia si Coci gram pozitivi anaerobi. Metronidazolul a fost utilizat cu rezultate favorabile in septicemii, bacteriemie, abcese cerebrale, pneumonii necrotizante, osteomielite, febra la lauze, abcese pelviene, peritonite si plagi postoperatorii, in care au fost izolate una sau mai multe din bacteriile anaerobe citate. Prevenirea infectiilor post-operatorii cauzate de bacterii anaerobe, in particular Bacteroides si coci gram pozitivi anaerobi.

Mod de administrare - Deflamon flebo, solutie perfuzabila
Deflamon injectabil va fi utilizat numai in perfuzie endovenoasa lenta. Acest tip de administrare este util in particular pentru cazurile de urgenta si este indicat la pacientii operati cand: in faza preoperatorie este prezenta sau suspectata o infectie cu anaerobi, de ex. septicemie, peritonita, abcese pelviene; in timpul interventiei apar semne ale unei stari septice cauzata de germeni anaerobi; in timpul interventiei cand exista posibilitatea unei contaminari cu anaerobi proveniti din tubul gastro-intestinal, caile genitale feminine, orofaringe. La subiectii supusi deja unei terapii parenterale, Deflamon injectabil poate fi diluat cu volume adecvate de solutie fiziologica, solutie izotonica de dextroza, solutie de dextroza 5% sau clorura de potasiu (20 mM si 40mM). A se evita introducerea altor medicamente, in afara metronidazolului, in solutia de perfuzat. Tratament- Adulti si copii peste 12 ani: 100 ml din solutia perfuzabila (cu o frecventa de 5 ml in primul minut) la fiecare 8 ore. La majoritatea pacientilor sunt suficiente 7 zile de tratament, dar in anumite cazuri (regiuni in accesibile de drenaj, o noua contaminare etc.) este necesara prelungirea tratamentului. - Copii sub 12 ani: 1,5 ml/kg corp (7,5 mg de metronidazol/kg corp) la 8 ore. Prevenire -Adulti si copii peste 12 ani: 100 ml solutie perfuzabila imediat inainte, in timpul sau dupa interventie, urmata de aceeasi doza la fiecare 8 ore. - Copii sub 12 ani: ca si la adulti, dar cu doza de 1,5 ml/kg corp (7,5 mg de metronidazol/kg corp) la fiecare 8 ore. Fiecare flacon va fi utilizat pentru o singura administrare; cantitatile eventual ramase nu vor fi utilizate.

Contraindicatii - Deflamon flebo, solutie perfuzabila
Hipersensibilitate cunoscuta la medicament. Subiecti cu discrazie hematica si cu boli ale SNC in faza activa. Sarcina sigura sau presupusa. Alaptare.

Precautii - Deflamon flebo, solutie perfuzabila
Este indicat sa se efectueze regulat controale clinice si biologice daca tratamentul se efectueaza mai mult de 10 zile. Medicul care intentioneaza sa utilizeze medicamentul pentru perioade mai mari decat cele recomandate (tratamentul formelor cronice) trebuie sa evalueze beneficiul in raport cu riscul aparitiei neuropatiei periferice. Pacientii cu insuficienta renala tolereaza in general bine metronidazolul. Totusi, in prezenta unei alterari grave a functiei renale, este indicata reducerea dozei zilnice de medicament, ca si in cazuri grave de hepatopatii. Se va evita ingerarea de alcool pe timpul tratamentului cand asocierea cu metronidazolul poate produce un sindrom tip disulfiram insotit de greturi, varsaturi si crampe abdominale. Metronidazolul potenteaza activitatea warfarinei si a altor anticoagulante orale, fiind necesara reducerea dozelor acestor medicamente in caz de administrare simultana cu metronidazolul. Metronidazolul a demonstrat proprietati cancerigene la animale in conditii experimentale particulare.

Reactii adverse - Deflamon flebo, solutie perfuzabila
Ocazional senzatie de gust metalic, limba saburala, anorexie, greturi, varsaturi, tulburari gastrointestinale. Foarte rar s-au semnalat somnolenta, vertij, cefalee, ataxie, febra, eruptii cutanate, prurit, necoordonari ale miscarilor si urina de culoare inchisa (datorata unui metabolit al metronidazolului), de asemenea disurie, cistite, poliurie, piurie, scaderea libidoului, suprainfectari cu Candida. In timpul tratamentelor intensive si indelungate au fost raportate unele cazuri de neuropatie periferica, in general cu evolutie favorabila dupa suspendarea tratamentului si reducerea dozei. in unele cazuri s-a raportat leucopenie modesta, ce s-a normalizat in timpul sau dupa terminarea tratamentului. In cazuri foarte rare au fost semnalate crize epileptice tranzitorii. Aparitia simptomelor neurologice impune intreruperea tratamentului.

Corlopam, solutie perfuzabila

Actiune terapeutica - Corlopam, solutie perfuzabila
Tratamentul urgentelor hipertensive. Vasodilatator cu actiune rapida; este agonist al receptorilor dopaminergici D1-like si al alfa 2-adrenergici. Determina vasodilatatie la nivelul arterelor periferice, arterelor coronare, renale, mezenterice; paturile vasculare nu raspund uniform. Eliminare: Aproximativ 5 min la cei cu hipertensiune usoara / moderata. Concentratie plasmatica stabila: circa 20 min. Este metabolizat la nivel hepatic si este excretat in mare parte in urina.

Indicatii - Corlopam, solutie perfuzabila
Urgente hipertensive.

Mod de administrare - Corlopam, solutie perfuzabila
Perfuzie iv Urgente hipertensive: Rata de perfuzie este individualizata, in functie de greutate corporala, de viteza si amploarea efectelor dorite. Dozele variaza de la 0,025 – 0,3 μg/kg/min pentru greutatea de 40 kg la 0,094– 1,13 μg/kg/min pentru greutatea de 150 kg.

Contraindicatii - Corlopam, solutie perfuzabila
Utilizarea impreuna cu beta-blocanti. Sensibilitate la sulfat.

Precautii - Corlopam, solutie perfuzabila
Utilizati cu precautie in timpul lactatiei si la cei cu glaucom sau hipertensiune intraoculara. Siguranta si eficacitatea nu au fost determinate la copii. Nu administrati in bolus. Majoritatea efectelor determinate de perfuzie se obtin in 15 min. Doza initiala este ajustata la intervale de timp mai mari de 15 min (chiar mai mari atunci cand este atinsa TA dorita). Pentru ajustare, se recomanda cresteri de 0,05-0,1 μg/kg/min. In comparatie cu dozele mari (> 0,3 μg/kg/min), dozele initiale de 0,03-0,1 μg/kg/min se asociaza cu tahicardie reflexa mai puti importanta. Perfuzia poate fi intrerupta brusc sau treptat. Tranzitia la terapia PO se poate face in orice moment dupa ce TA a fost stabilizata prin perfuzie cu fenoldopam. Solutia diluata este stabila in prezenta luminii si a unei temperaturi de 24°C (sau mai scazuta). Aruncati orice solutie care nu a fost utilizata in 24 h. Evaluarea si controlul terapiei: Investigati hipersensibilitatea la sulfati, prezenta glaucomului sau a hipertensiunii intraoculare. Monitorizati SV, ECG, electrolitii, testele functionale hepatice si renale. Cantariti pacientul. Revedeti medicamentele prescrise pentru a va asigura ca nu exista interactiuni nefavorabile. Evitati utilizarea beta-blocantilor. Evaluati afectiunile care ar fi putut determina hipertensiune; apreciati modificarea stilului de viata si continuati terapia pentru a controla TA. Testele de laborator: cresc creatinina, azotemia, glicemia, transaminazele, LDH. Hipokalemie.

Reactii adverse - Corlopam, solutie perfuzabila
Cardiovasculare: tahicardie, hipotensiune, modificari ST-T, hipotensiune ortostatica, extrasistole, palpitati, bradicardie, insuficienta cardiaca, boala cardiaca ischemica, infarct miocardic, angina pectorala. Manifestari generale: cefalee, transpiratii, dureri toracice nespecifice, febra, crampe la nivelul membrelor. SNC: nervozitate, anxietate, insomnie, ameteli. Gastro-intestinale: greturi si varsaturi, dureri abdominale sau distensie abdominala, diaree. Respirator: dispnee, afectiuni ale tractului respirator superior. Hematologic: leucocitoza, sangerari. Diverse: reactii la locul injectarii, infectii de tract urinar, oligurie.

Clorura de sodiu, solutie perfuzabila

Compozitie - Clorura de sodiu, solutie perfuzabila
Solutie perfuzabila de clorura de sodiu 0,9% 250 ml, 500 ml si 1 000 ml, in saci de PVC atoxic, apirogen; fiole a 10 ml solutie apoasa injectabila de clorura de sodiu 0,9% si 10%

Actiune terapeutica - Clorura de sodiu, solutie perfuzabila
Aport de sare si apa in stari de deshidratare si deficit de sare (varsaturi frecvente si diaree profuza, arsuri intinse, boala Addison etc.); solutia 0,9% in fiole se foloseste si ca solvent.

Indicatii - Clorura de sodiu, solutie perfuzabila
Aport de sare si apa in stari de deshidratare si deficit de sare (varsaturi frecvente si diaree profuza, arsuri intinse, boala Addison etc.); solutia 0,9% in fiole se foloseste si ca solvent.

Mod de administrare - Clorura de sodiu, solutie perfuzabila
Solutia 0,9% se perfuzeaza sau se injecteaza intravenos sau subcutanat; pentru bolnavii care nu pot ingera lichide sunt necesari zilnic 500 ml solutie de clorura de sodiu 0,9%, impreuna cu 1-1,5 l solutie de glucoza 5%; solutia hipertona (10%) se injecteaza intravenos strict, in doze functie de natriemie si greutatea corporala.

Contraindicatii - Clorura de sodiu, solutie perfuzabila
Supraincarcare sodica, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, insuficienta renala, insuficienta hepatica grava, sindrom edemo-ascitic al cirozei, edem pulmonar, edeme periferice, toxemie gravidica, hipercorticism.

Reactii adverse - Clorura de sodiu, solutie perfuzabila
Dozele excesive produc supraincarcare circulatorie si edeme, administrarea indelungata poate provoca hipercloremie cu acidoza; injectarea paravenoasa a solutiei hipertone produce iritatie, chiar necroza.

Cisplamin, solutie perfuzabila

Compozitie - Cisplamin, solutie perfuzabila
1 flacon de 20 ml sau de 100 ml contine: Cisplatina pulbere liofilizata 10 mg, respectiv 50 mg. Excipienti q.s. 1 flacon de 20 ml sau de 100 ml solutie injectabila contine: Cisplatina 10 mg, respectiv 50 mg. Excipienti q.s.

Actiune terapeutica - Cisplamin, solutie perfuzabila
Cisplatina (cis-diaminodicloroplatina) este un complex anorganic, continand un atom central de platina legat de doi ioni de clor si doua molecule de amoniac in pozitia cis. Actioneaza ca citostatic prin legarea sa de ADN, cu care formeaza punti intra si intercatenere cu ruperea moleculelor respective.

Indicatii - Cisplamin, solutie perfuzabila
Cancer testicular, cancer ovarian metastatic, cancer de vezica urinara, cancer in regiunea capului si gatului, cancer bronsic.

Mod de administrare - Cisplamin, solutie perfuzabila
Cate 60-120 mg/m2 la frecare 3-4 saptamani in perfuzii intravenoase lente (1-6 ore); in doze mai mici cand se foloseste in asociatii polichimioterapice cu bleomicina, doxorubicina, vinblastina, etc. Solutia pentru perfuzie se prepara extemporaneu prin dizolvarea pulberii liofilizate din flacon in 5 ml, respectiv in 50 ml apa distilata pentru injectii (incalzita la 40-45), apoi prin diluare cu solutie salina sau glucozata izotona sau cu solutie de manitol.

Contraindicatii - Cisplamin, solutie perfuzabila
Alergie la cisplamina, la persoane cu afectiuni renale, deficiente de auz, mielodepresie si este incompatibila cu sarcina. in timpul tratementului trebuie urmarita functia rinichiului, audiograma si ionograma (indeosebi magneziul si calciul). Nu se asociaza cu alte medicamente nefrotoxice si ototoxice (antibiotice aminoglicozidice etc.).

Reactii adverse - Cisplamin, solutie perfuzabila
Cel mai adesea greata si voma, leucopenie si trombocitopenie trecatoare, ocazional fenomene ototoxice cu micsorarea sau pierderea auzului, hipomagneziemie (se controleaza periodic sangele, audiograma si magneziemia). Deoarece dozele mari pot afecta rinichii mergand pana la insuficienta renala grava pentru profilaxie se hidrateaza abundent si se administreaza manitol. Rareori polinevrite periferice si reactii anafilactice.

Ciprolet, solutie perfuzabila

Compozitie - Ciprolet, solutie perfuzabila
Ciprolet I.V. 100 ml. Fiecare flacon contine Ciprofloxacina lactat, echivalentul a: Ciprofloxacina USP 200 mg Sodium clorat 0,9% w/v Sovent pentru injectie qs 100 ml

Actiune terapeutica - Ciprolet, solutie perfuzabila
Ciprolet (ciprofloxacin) este un agent antibacterian de tip fluorchinolona. Activitatea sa antibacteriana este realizata prin actiunea asupra replicarii ADN bacterian prin inhibarea ADN-girazei.

Indicatii - Ciprolet, solutie perfuzabila
Ciprolet este indicat pentru tratamentul infectiilor cauzate de anumite microorganisme in conditiile prezentate mai jos: Infectii ale tractului respirator inferior cauzate de E.coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, H. influenzae, H. parainfluenzae, Streptococcus pneumoniae. Infectii ale pielii sau ale structurii pielii cauzate de E.coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus species, Providencia, Morganella morganii, Citrobacter freundii, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus epidermis, Streptococcus pyogenes si Staphylococcus aureus. Infectii ale oaselor cauzate de Enterobacter, Serratia marcescens, Pseudomonas aeruginosa. Infectii ale tractului urinar cauzate de E.coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter cloacae, Serratia marcescens, Proteus mirabilis, Providencia reugeris, Morganella morganii, Citrobacter diversus, Citrobacter freundii, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus epidermidis si Streptococcus faecalis. Diaree infectioasa cauzata de E.coli, Campylobacter jejuni, Shigella flexneri si Shigella sonnei.

Mod de administrare - Ciprolet, solutie perfuzabila
Infectii ale tractului respirator inferior: 200 mg, de doua ori pe zi prin infuzie intravenoasa lenta (numai sub control medical). In majoritatea celorlalte infectii: 200 mg prin administrare intravenoasa lenta o data la 12 ore. Gonoreea: o singura doza de 100 mg, intravenos. Diaree infectioasa: 500 mg la fiecare 12 ore. Durata tratamentului depinde de severitatea infectiei, reactia clinica si analizele bacteriologice. In general tratamentul va fi continuat pentru cel putin 3 zile dupa ce au disparut semnele si simptomele infectiei. Pentru infectii acute se recomanda un tratament de 5-7 zile.

Contraindicatii - Ciprolet, solutie perfuzabila
Ciprolet este contraindicat pentru pacientii cu hipersensibilitate la ciprofloxacin sau la grupul de agenti antibacterieni ai chinolonelor. Sarcina: Se interzice prescrierea ciproletului la femeile gravide. Copii: Ciprolet este contraindicat copiilor si adolescentilor.

Precautii - Ciprolet, solutie perfuzabila
Efectul ciproflaxacinului asupra functiilor creierului si a activitatii electrice a creierului nu se cunoaste. Pana la acumularea informatiilor respective ciproflaxacinul va trebui folosit cu grija la pacientii predispusi la accese epileptice. Mame care alapteaza: Nu se stie daca ciproflaxacinul se elimina prin laptele uman. Se cunoaste insa faptul ca alte medicamente din aceeasi clasa sunt eliminate in acest mod. Din acest motiv si din cauza pericolului potential de reactii adverse la sugari, trebuie luata decizia intreruperii alaptarii sau a intreruperii tratamentului, in functie de importanta medicamentului pentru mama care alapteaza.

Reactii adverse - Ciprolet, solutie perfuzabila
Ciprolet este in general bine tolerat. Cele mai frecvente evenimente raportate, nu neaparat asociate medicamentului, au constat in frison, greata, diaree, varsaturi, dureri abdominale, cefalee, agitatie si urticarie. Majoritatea reactiilor adverse au fost slabe sau moderate.

Ciprobay 100, solutie perfuzabila

Compozitie - Ciprobay 100, solutie perfuzabila
1 flacon de 50 ml solutie perfuzabila contine 127,2 mg ciprofloxacina lactat, echivalent cu 100 mg ciprofloxacina. Alte componente: acid lactic, clorura de sodiu, acid clorhidric, apa distilata.

Indicatii - Ciprobay 100, solutie perfuzabila
Infectii necomplicate si complicate cauzate de germeni patogeni sensibili la ciprofloxacina; infectii ale cailor respiratorii: pneumonii (cu exceptia celor provocate de pneumococ) cauzate de Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Pseudomonas, Haemophilus, Branhamella, Legionella, Staphilococcus; bronsite acute si cronice, bronsiectazie, pusee acute de fibroza chistica (P. Aeruginosa); infectii ORL: otite medii acute, sinuzite, mastoidite (gramnegativi incluzand Pseudomonas sau Staphylococcus); infectii oftalmologice; infectii ale organelor pelviene: infectii ginecologice (salpingite, endometrite) sindrom inflamator pelvian; infectii renale sau ale cailor urinare; infectii genitale, incluzand anexita, gonoree si prostatita; infectii abdominale si ale cailor hepatobiliare: peritonite, abcese intraabdominale, colecistite, colangite; infectii ale pielii si tesuturilor moi: rani si ulcere infectate, abcese, celulite, infectii ale conductului auditiv extern, arsuri infectate; infectii sistemice severe: in asociere cu alte antibiotice, in septicemie, infectii la pacientii neutropenici; tratamentul purtatorilor cronici de Salmonella typhy si alte tulpini Salmonella; diaree infectioasa: cand este provocata de tulpini enterotoxice de E. coli, Campylobacter jejuni si este necesar tratament antimicrobian de urgenta. Potrivit investigatiilor in vitro, urmatorii patogeni pot fi considerati ca fiind sensibili: E. coli, Shigella, Salmonella, Citrobacter, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Hafnia, Edwarsiella, Proteus (indol pozitiv si indol- negativ), Providencia, Morganella, Yersinia, Vibrio, Aeromonas, Plesiomonas, Pasteurella, Haemophilus, Campylobacter, Pseudomonas, Legionella, Neisseria, Moraxella, Acinetobacter, Brucella, Staphilococcus, Listeria, Corynebacterium, Chlamydia. Urmatorii germeni patogeni au diverse grade de sensibilitate: Gardnerella, Flavobacterium, Alcaligenes, Streptococcus agalactiae, pneumoniae, viridans streptococci, Mycoplasma hominis, Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium fortuitum. Urmatorii patogeni sunt rezistenti: Enterococcus faecium, Ureaplasma urealyticum, Nocardia aesteroides. Cu cateva exceptii, germenii anaerobi sunt sensibili (Peptococcus, Peptostreptococcus) sau rezistenti (Bacteroides). Nu este eficient impotriva Treponemei pallidum.

Contraindicatii - Ciprobay 100, solutie perfuzabila
Nu trebuie folosit in cazul hipersensibilitatii la ciprofloxacina sau alte chimioterapeutice. Nu trebuie prescris copiilor, adolescentilor, gravidelor sau mamelor care alapteaza. Nu au fost decelate efecte teratogene. Ciprobay se administreaza cu prudenta la pacientii in varsta si la cei cu tulburari ale SNC (epilepsie, scaderea pragului convulsiv, convulsii in antecedente, circulatie cerebrala deficitara, apoplexie, tulburari psihiatrice), numai atunci cand beneficiile aduse de tratament depasesc riscurile. De asemenea, la pacientii cu insuficienta hepatica severa, pacientii cu orice forma de insuficienta renala sau deficit de glucozo - 6 - fosfat dehidrogenaza.

Reactii adverse - Ciprobay 100, solutie perfuzabila
Gastrointestinale: greata, varsaturi, dispepsie, dureri abdominale, flatulenta, anorexie. in cazul unei diarei severe si persistente in timpul sau dupa tratament trebuie consultat medicul pentru ca acest simptom poate ascunde o afectiune intestinala serioasa (colita pseudomembranoasa) necesitand tratament imediat. In acest caz, ciprofloxacina nu mai trebuie administrata si se va initia terapia potrivita (vancomicina, oral 4x250 mg/zi). Sunt contraindicate medicamentele care inhiba peristaltismul. SNC: ameteala, cefalee, senzatie de oboseala, agitatie, tremor foarte rar: insomnie, paralgezie periferica, transpiratii, convulsii, cresterea presiunii intracraniene, stari de anxietate, cosmaruri, confuzie, depresie, halucinatii, reactii psihotice. In anumite cazuri, aceste efecte apar dupa prima administrare, iar tratamentul trebuie intrerupt si consultat imediat medicul. Organele senzoriale: foarte rar, tulburari ale gustului si mirosului, tulburari vizuale (tulburari de perceptie a imaginilor, diplopie), tinitus, reducerea auzului. Reactii alergice: in cazuri rare, apar dupa prima administrare, se intrerupe tratamentul si se consulta medicul. Reactii tegumentare (petesii), formatiuni papulare cu microhemoragii, vasculita, eritem nodos, eritem exudativ multiform (minor), sindrom Stevens-Johnson si sindrom Lyell, nefrita interstitiala, hepatita, necroza hepatica. Reactii anafilactice/anafilactoide (edem facial, vascular, laringian, dispnee) urmand primei administrari. Se intrerupe administrarea, fiind necesar tratamentul anti-soc. Efecte asupra sistemului cardiovascular: tahicardie. Foarte rar: eritem facial, migrena, lesin. Alte reactii: artralgii, mialgii, tendovaginita, fotosensibilitate, insuficienta renala. in cazuri rare, achilotendinita (la varstnici dupa tratament cu glucocorticoizi). Tratamentul de lunga durata si administrarea repetata a ciprofloxacinei poate conduce la suprainfectii cu bacterii sau fungi rezistenti. Efecte asupra sangelui si constituentilor sanguini: eozinofilie, leucocitopenie, granulocitopenie, anemie, trombocitopenie. Foarte rar: leucocitoza, trombocitoza, anemie hemolitica, valori alterate pentru protrombina. Influenta asupra testelor de laborator: cresteri tranzitorii ale transaminazelor, fosfatazei alcaline, ingalbenirea tegumentelor (reactie colestatica) in special la pacientii cu disfunctii hepatice; cresterii temporare ale ureei, creatininei si bilirubinei serice. In cazuri individuale: hiperglicemie, cristalurie sau hematurie. Reactii locale: flebita. Reactii locale au fost semnalate la administrarea i.v. Aceste reactii apar mai frecvent daca timpul de perfuzare este 30 minute sau mai putin. Pot apare ca reactii tegumentare locale care dispar rapid dupa perfuzare. Administrarea i.v. in cont inuare nu este contraindicata decat daca reactiile reapar sau se constata o agravare. Precautii pentru conducatorii auto: chiar daca ciprofloxacina este administrata exact cum a fost prescrisa poate afecta viteza de reactie incat capacitatea de a sofa sau de a utiliza masini este afectata, in special in combinatie cu alcoolul.

Mod de administrare - Ciprobay 100, solutie perfuzabila
Cu exceptia altui mod de prescriere se recomanda urmatoarele doze:

Indicatii - Ciprobay 100, solutie perfuzabila

Doze unice/zilnice pentru adulti (mg ciprofloxacina) - Ciprobay 100, solutie perfuzabila
Infectii ale cailor respiratorii potrivit gravitatii si organismului2 200-400Infectii ale cailor urinareacute, necomplicatecistite (femei inaintea menopauzei)complicate2 100doza unica: 1002 200Gonoreeextragenitalaacuta, necomplicata2 100doza unica: 100Diareealte infectii (vezi indicatii)2 2002 200-400Infectii deosebit de gravepneumonie streptococicainfectii recurente in fibroza cisticainfectii osoase si articularesepticemieperitonita 3 400 Tratamentul intravenos initial poate fi continuat oral. Pacientii varstnici trebuie sa primeasca o doza pe cat posibil scazuta depinzand de gravitatea bolii si de clearance-ul creatininei. Functia renala sau hepatica sever alterata. 1. Functie renala alterata 1.1 Cand clearance-ul creatininei este intre 31 si 60 ml/min/1,73 m2 sau concentratia creatininei serice este intre 1,4 si 1,9 mg/100 ml, doza zilnica maxima trebuie sa fie intre 1000 mg/zi pentru administrarea orala si 800 mg/zi pentru adm. i.v.1.2. Cand clearance-ul creatininei este egal sau mai mic decat 30 ml/min/1,73 m2 sau cand concentratia creatininei serice este egala sau mai mare decat 2,0 mg/100 ml, doza zilnica maxima trebuie sa fie 500 mg/zi pentru administrare orala sau 400 mg/zi pentru i.v. 2. Functie renala alterata + hemodializa Cand clearance-ul creatininei este egal sau mai mic decat 30 ml/min/1,73 m2 sau cand concentratia creatininei serice este egala sau mai mare decat 2,0 mg/100 ml, doza zilnica maxima trebuie sa fie 500 mg/zi pentru administrare orala sau 400 mg/zi pentru i.v.; in zilele de dializa dupa dializa 3. Functie renala alterata + CAPD :a) Adaugarea solutiei perfuzabile de ciprofloxacina/litru dializat administrata de 4 ori/zi la cate 6 ore. b) Administrarea de comprimate filmate de ciprofloxacina (oral): 1 x 500 mg sau 2 x 250 mg. 4. Functie hepatica alterata. Nu este necesara o ajustare a dozei. 5. Functie renala alterata + functie hepatica alterata. Ajustare de doza ca in situatia 1.1. si 1.2. Administrare i.v.: Ciprofloxacina trebuie sa fie administrata in perfuzie i.v. depasind o perioada de 60 min. Perfuzarea lenta intr-o vena mare reduce disconfortul si riscul iritarii venei. Solutia perfuzabila poate fi perfuzata direct sau dupa amestecare cu alte sol. perfuzabile. Solutia perfuzabila de ciprofloxacina este compatibila cu solutia Ringer si solutia Ringer lactat, cu solutiile de glucoza 5% si 10%, solutie de fructoza 10% si sol. de glucoza 5%, cu 0,225% NaCl si 0,45% NaCl. Cand solutiile perfuzabile de cirofloxacina sunt amestecate cu solutii perfuzabile compatibile din cauze microbiologice si sensibilitate la lumina, aceste solutii trebuiesc administrate la scurt timp dupa amestecare.

Link-uri utile