Citeste cu atentie prospectul medicamentului tau inainte sa-l folosesti.

           
Se afișează postările cu eticheta INJECTABIL. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta INJECTABIL. Afișați toate postările

Glucagon novo, flacon injectabil

Indicatii - Glucagon novo, flacon injectabil
Reactii hipoglicemice produse de insulina (la iesirea din coma se ingera glucide); pentru radiografii si endoscopii gastro-intestinale (ca adjuvant). 

Actiune terapeutica - Glucagon novo, flacon injectabil
Creste glicemia prin stimularea transformarii glicogenului hepatic in glucoza; inhiba motilitatea tractului gastro-intestinal; efectul apare la 1-2 minute de la injectarea intravenoasa a 0,5 mg si se mentine 5-20 minute, apare la 4-14 minute de la injectarea intramusculara a 1-2 mg si se mentine 10-40 minute. 

Mod de administrare - Glucagon novo, flacon injectabil
In reactiile hipoglicemice 0,5-1 mg subcutanat, intramuscular sau intravenos, se poate repeta dupa 20 minute; in cadrul examinarii radiologice sau endoscopice 0,2-0,75 mg intravenos sau 1-2 mg intramuscular. Solutia din fiola trebuie sa fie perfect clara. 

Reactii adverse - Glucagon novo, flacon injectabil
Ocazional greata si voma, uneori hipokaliemie (doze mari, injectare intravenoasa); rareori reactii alergice. 

Contraindicatii - Glucagon novo, flacon injectabil
Alergie la glucagon, glucagonom; feocromocitom; se evita in hipoglicemiile produse de sulfamide, alcool, insulinom. 

Glucagen hypokit, flacon injectabil

Compozitie - Glucagen hypokit, flacon injectabil
Ingredient activ in fiecare ml: Glucagon clorhidrat 1 mg (corespunzand la 1 UI), biosintetic. Alte ingrediente: Lactoza monohidrat; Apa sterilizata pentru injectii; Acid clorhidric si/sau Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului). Prezentare farmaceutica: GlucaGen 1 mg se prezinta ca o pulbere sterila, uscata, alba de glucagon intr-un flacon de 2 ml si solventul insotitor intr-o seringa de unica folosinta de 1,5 ml. Atunci cand pulberea de glucagon este reconstituita cu apa sterilizata pentru injectii formeaza o solutie de 1 mg (1UI) glucagon in fiecare ml care se injecteaza subcutanat sau intramuscular. Glucagon este un agent hiperglicemiant care ajuta la eliberarea glicogenului din ficat in sange sub forma de glucoza. GlucaGen este folosit pentru tratarea reactiilor hipoglicemice severe (zahar scazut in sange) care pot aparea daca sunteti o persoana care are diabet tratat cu insulina. Nu folositi GlucaGen daca sunteti alergic la glucagon sau la oricare din ceilalti ingredienti, sau daca aveti o tumora de glanda adrenala. 

Precautii - Glucagen hypokit, flacon injectabil
GlucaGen actioneaza in tratarea hipoglicemiei atunci cand exista glicogen hepatic. GlucaGen nu va actiona eficient daca tineti regim, sau daca aveti nivele scazute de adrenalina, hipoglicemie cronica sau hipoglicemie cauzata de consumul prea mare de alcool. Luati-va precautii suplimentare daca folositi GlucaGen si aveti o tumora care elibereaza glucagon sau insulina. Nu folositi solutia daca, in cazuri rare, arata ca un gel sau daca o parte din pulbere nu s-a dizolvat cum trebuie. Flaconul are un capac protector din plastic, colorat. Pentru a putea reconstitui pulberea de glucagon trebuie sa indepartati acest capac. Daca atunci cand cumparati flaconul capacul nu este fixat sau lipseste, returnati flaconul la farmacie. Interactiuni cu alte medicamente: Nu se cunoaste ca efectul GlucaGen-ului injectat sa fie influentat de alte medicamente decat insulina. Sarcina si alaptare: GlucaGen nu trece bariera placentara la oameni, si poate fi folosit la tratarea hipoglicemiei severe in timpul sarcinii. Alaptarea dupa tratarea reactiilor hipoglicemice severe cu GlucaGen nu pericliteaza sugarul. Condusul: Nu se cunoaste ca GlucaGen sa produca vreun efect asupra abilitatii dumneavoastra de a conduce sau folosi masini. Supradozare: Daca vi s-a administrat prea mult GlucaGen, aceasta poate cauza greata si varsaturi. De obicei nu este necesar un tratament specific. Potasiul seric poate descreste si trebuie urmarit si corectat atunci cand este cazul. Atentie! Nu folositi niciodata GlucaGen dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.

Mod de administrare - Glucagen hypokit, flacon injectabil
Tratamentul hipoglicemiei severe (zahar scazut in sange) la persoanele cu diabet: Administrarea de catre rude: Asigurati-va ca rudele dumneavoastra sau prietenii apropiati stiu ca atunci cand aveti o reactie hipoglicemica severa trebuie intotdeauna solicitata asistenta medicala. Medicul dumneavoastra v-a prescris poate GlucaGen astfel incat prietenii sau rudele pot sa va administreze injectia daca deveniti hipoglicemic si nu sunteti in stare sa inghititi zahar. Injectati tot flaconul = 1 ml (adulti si copii peste 25 kg) sau jumatate = 1/2 ml (copii sub 25 kg sau sub 6-8 ani) sub piele sau intramuscular in regiunea supero-externa a coapsei. Spuneti-le prietenilor sau rudelor dumneavoastra ca trebuie sa vi se dea zahar pe gura de indata ce sunteti in stare sa inghititi dupa ce ati raspuns la tratament. Aceasta va preveni revenirea hipoglicemiei. Administrarea de catre personalul medical: Administrati 1 mg (adulti si copii peste 25 kg) sau 0,5 mg (copii sub 25 kg sau sub varsta de 6-8 ani) prin injectie subcutanata sau intramusculara. Daca pacientul nu raspunde in 10 minute trebuie sa i se administreze glucoza intravenos. Dupa ce pacientul a raspuns la tratament administrati-i carbohidrati pe cale orala pentru a reface glicogenul hepatic si a preveni revenirea hipoglicemiei. 

Reactii adverse - Glucagen hypokit, flacon injectabil
Efectele secundare severe sunt foarte rare, totusi greata si varsaturile pot aparea ocazional in special la doze peste 1 mg sau la injectare rapida (in mai putin de 1 minut). Este posibil de asemenea sa aveti tahicardie pentru o perioada scurta. Nu au fost raportate efecte secundare care sa indice o toxicitate a GlucaGen-ului. Unele persoane pot fi alergice la GlucaGen. Daca aveti orice alte reactii care credeti ca au fost cauzate de GlucaGen, va rugam sa informati medicul sau farmacia locala. 

Glicocol, solutie injectabila

Compozitie - Glicocol, solutie injectabila
Fiole a 10 ml solutie apoasa injectabila 10% de acid aminoacetic (1 g/fiola) . 

Actiune terapeutica - Glicocol, solutie injectabila
Activator al metabolismului muscular si vasodilatator coronarian. 

Indicatii - Glicocol, solutie injectabila
Angina pectorala, distrofie musculara progresiva, miastenie, sechele poliomielitice si postdifterice. 

Contraindicatii - Glicocol, solutie injectabila
Astm bronsic. 

Mod de administrare - Glicocol, solutie injectabila
Adulti: 1 fiola/zi in injectii i.v. sau i.m., timp de 10 zile, cu o pauza de 5-10 zile intre serii; se poate asocia cu vitamina E.

Gliatilin, solutie injectabila

Compozitie - Gliatilin, solutie injectabila
Fiole a 4 ml solutie injectabila i.m., continand 250 mg/ml colina glycerophosphat. 

Actiune - Gliatilin, solutie injectabila


terapeutica - Gliatilin, solutie injectabila
Protectoral membranei neuronale, in special pe structuri cu procese involutive.P rodusul ofera o structura chimica continand colina glicerofosfat 40,5%, care favorizeaza refacerea fosfolipidelor in membrana neuronala si, implicit, amelioreaza functionarea neuronilor. Se realizeaza astfel efecte favorabile asupra functiilor cognitive si comportamentale compromise prin procese cerebrale involutive. 

Indicatii - Gliatilin, solutie injectabila
Tratament adjuvant in procesele involutive cerebrale. 

Contraindicatii - Gliatilin, solutie injectabila
Hipersensibilitate la produs. 

Reactii adverse - Gliatilin, solutie injectabila
Foarte rar poate aparea: greata (probabil prin activare dopaminergica secundara), ceea ce impune reducerea posologiei. 

Mod de administrare - Gliatilin, solutie injectabila
Se administreaza i.m. 1 fiola/zi. 

Gliadel, solutie injectabila

Actiune terapeutica - Gliadel, solutie injectabila
Antineoplazic. Nu are specificitate in functie de ciclul celular. Nu prezinta rezistenta incrucisata fata de alti agenti alchilanti. Este rapid indepartat din plasma si metabolizat. Strabate bariera hematoencefalica (concentratia in LCR cu cel putin 50% mai mare decat cea plasmatica). T : 15-30 min 30% se excreta in urina dupa 24 ore, 60-70% dupa 96 ore. Waffer-ele sunt biodegradabile in creier, in cazul implantarii in cavitatile ramase dupa rezectia tumorilor. Carmustina eliberata difuzeaza in tesutul nervos inconjurator.

Indicatii - Gliadel, solutie injectabila
Injectii in monoterapie sau in combinatie cu alti agenti antineoplazici ca tratament paleativ al tumorilor primare (ex. gliom al trunchiului cerebral si al diencefalului, astrocitom, glioblastom, ependinom, meduloblastom) sau metastatice ale creierului. Mielom multiplu (in combinatie cu prednisonul). Boala Hodgkin avansata sau limfoame non-hodgkiniene (nu reprezinta medicamentul de electie) la pacientii cu recaderi sau care nu rapsund la terapia primara. 

Mod de administrare - Gliadel, solutie injectabila
Intravenos: La pacienti netratati in prealabil- 150-200 mg/ml

Gentamicin sandoz, solutie injectabila

Forma de prezentare - Gentamicin sandoz, solutie injectabila
Sol. Injectabil 40 mg/1 ml, 80 mg/2 ml; ct.  50 f. (S/P-RF) 

Indicatii - Gentamicin sandoz, solutie injectabila
Administrare injectabila: infectii provocate de germeni sensibili (E. coli, Proteus, Shigella, Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus, gonococi si stafilococi, incluzand pe cei rezistenti la penicilina) ale tractului respirator, cailor urogenitale, oculare severe, in urma arsurilor grave, septicemii si intra-spitalicesti. Administrare externa: tratament local al infectiilor bacteriene ale polului anterior al ochiului si profilactic in traumatisme si interventii chirurgicale oftalmologice, tratament infectiilor conductului auditiv extern. 

Dozare si mod de administrare - Gentamicin sandoz, solutie injectabila
Administrare injectabila: 2-3 mg/kg si zi in 2-3 prize, pana la 5 mg/kg si zi, repartizate in 3-4 prize. Oftalmic: 1-3 picaturi se instileaza in sacul blefaro-conjunctival de 3-4 ori/zi. Auricular: se instileaza 2-4 picaturi de 3-4 ori/zi si o data in cursul noptii. 

Contraindicatii - Gentamicin sandoz, solutie injectabila
Hipersensibilitate la gentamicina sau aminoglicozide. 

Atentionari si precautii speciale - Gentamicin sandoz, solutie injectabila
Prudenta in IR, boli neuromusculare, afectiuni vestibulare sau/si cohleare, varstnici; monitorizare renala, vestibulara si cohleara, hepatica, hematologica; interactiuni medicamentoase cu alte substante ototoxice si/sau nefrotoxice, blocanti neuromusculari, alte antibiotice aminoglicozide; sarcina si alaptare. 

Reactii adverse - Gentamicin sandoz, solutie injectabila
Alterarea functiilor nervului vestibular (vertij, tinitus, nistagmus, sindrom Meniere si tulburari de echilibru), nervului cohlear (hipoacuzie la tonuri inalte, rar surditate completa), nefrotoxicitate, neuropatie periferica (parestezii faciale si ale extremitatilor, tremor si spasm muscular), reactii alergice, tulburari hematologice, suprainfectii, febra medicamentoasa, greata, varsaturi, scadere ponderala, alopecie, hipersalivatie, fibroza pulmonara, hipertensiune arteriala sau hipertensiune arteriala, dureri localizate la locul injectarii. La doze extrem de mari pot surveni blocaje neuromusculare si paralizii ale musculaturii respiratorii.

Gamaglobulina pentru administrare intravenoasa

Compozitie - Gamaglobulina pentru administrare intravenoasa
Gamaglobulina pentru administrare intravenoasa este o solutie de gamaglobulina umana apirogena, cu o concentratie proteica de 5 -0,5 g% si cu activitate anticomplementara redusa, obtinuta din plasma umana individual controlata din punct de vedere al AgHBs, Ac anti HCV, Acanti HIV1-2 si gasita are activa cu cele mai performante kituri. Acest preparat contine anticorpi anti Rubella, mai putin de 300 UI/ml, sia nticorpi anti pertussis, mai mult de 40 UI/ml. Aspect: Se prezinta sub forma de solutie limpede, slab galbuie, fara flocoane sau particule in suspensie. Se livreaza in cutii cu 2 fiole stantate. Prezervant: Nu contine. 

Indicatii - Gamaglobulina pentru administrare intravenoasa
Se foloseste terapeutic si profilactic impreuna cu antibiotice corespunzatoare in: septicemii grave, in care s-a instalat starea de soc septic; infectii bacteriene acute sau cronice; cazul unor interventii chirurgicale complexe; tratamentul infectiilor microbiene in SIDA. 

Contraindicatii - Gamaglobulina pentru administrare intravenoasa
Produsul este bine tolerat; nu se utilizeaza daca este tulbure. 

Mod de administrare - Gamaglobulina pentru administrare intravenoasa
Se administreaza dupa gravitatea bolii si corespunzator greutatii corporale, in doze care variaza intre 1 g si 5 g gamaglobulina, in interval de 24 ore; doza se poate repeta la nevoie. Administrarea se face intravenos prin perfuzie lenta, in ser fiziologic, sub supravegherea medicului. 

Furorese 40 injekt, solutie injectabila

Compozitie - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Substanta activa: 1 fiola a 4 ml contine 42,66 mg furosemid sare de sodiu, ce corespunde la 40 mg furosemid. Alte ingrediente: clorura de sodiu, hidroxid de sodiu, apa "proinjectione". 

Indicatii - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Furorese injekt se utilizeaza in cazul in care prin administrare orala de furosemid nu se obtine o excretie corespunzatoare (diureza): in cazul acumularilor de fluide in tesuturi (edeme) asociate afectiunilor cardiace si hepatice; edeme datorate afectiunilor renale (in sindromul nefrotic este primordiala terapia bolii de baza); insuficienta cardiaca acuta, in special cu edem pulmonar; utilizarea se va face concomitent cu alte masuri terapeutice;edeme cauzate de arsuri; puseu hipotensiv concomitent cu alte masuri terapeutice. 

Contraindicatii - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Furorese injekt nu poate fi utilizat in: insuficienta renala cu anurie; insuficienta hepatica cu coma si precoma hepatica; deficiente grave de potasiu (hipopotasemie grava); deficiente grave de sodiu (hiposodemie);hipersensibilitate fata de furosemid sau sulfonamide. Dupa un prealabil consult cu medicul, Furorese injekt poate fi utilizat in conditii foarte precise si cu deosebita atentie, in afectiunile de mai jos. Deaceea va rugam sa va consultati cu medicul d-voastra. Acest lucru este valabil chiar daca in situatii similare ati utilizat acest medicament.Furosemid injekt poate fi administrat, cu o monitorizare riguroasa, in:hipotensiune severa; in Diabetes melitus latent sau manifest (cu uncontrol riguros al glicemiei); guta (control permanent al acidului uricin ser); obstructii ale cailor urinare (hipertrofia prostatei,hidronefroza, stenoza de ureter); sindrom nefrotic; ciroza hepatica asociata cu insuficienta renala; tulburari ale circulatiei cerebrale;boli coronariene; copii prematuri (pericol de dezvoltare a calculilor renali - nefrocalculoza, nefrolitiaza); control functional renal, (sonografie renala). Indicatie: La prematurii cu sindrom respirator tratamentul cu furosemid in primele saptamani de viata poate duce la persistenta Ductus arteriosus Botalli. 

Sarcina si alaptare - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Furosemid injekt se utilizeaza in timpul sarcinii numai dupa o evaluare precisa beneficiu/risc. La mamele care alapteaza, la care este necesara terapia cu furosemid, trebuie avut in vedere ca furosemidul este eliminat in laptele matern si inhiba lactatia. In aceste cazuri este recomandat sa se intrerupa alaptarea. 

Precautii - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
In timpul terapiei de lunga durata cu "Furorese injekt" trebuie dozati, la intervale regulate electrolitii din ser (in special potasiu, sodiu si calciu), carbonatul acid, creatinina, ureea si acidul uric precum si glicemia. Pierderea in greutate datorita eliminarii masive de urina nu trebuie sa depaseasca 1 kg/zi, indiferent de cantitatea eliminata. La pacientii cu dereglari de mictiune (afectiuni prostatice) trebuie asigurat un flux liber de urina, deoarece o poliurie brusca poate duce la blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. In sindromul nefrotic, trebuie ales atent dozajul datorita pericolului aparitiei efectelor secundare exacerbate. Solutia injectabila nu se amesteca cu alte medicamente (cocktail) in aceiasi seringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei finale sa fie usor alcalin pana la neutru (valoarea pH sa nu fie mai mica de 7). Nu se utilizeaza solutiile acide deoarece poate aparea o precipitare a substantei active. Amestecul de injectat (de ex.solutie izotonica de clorura de sodiu) este utilizabil 24 h de la prepararea solutiei. Participarea la traficul rutier sau utilizarea masinii: Acest medicament poate modifica modul de reactie in traficul rutier si la utilizarea de masini chiar atunci cand se administreaza conform indicatiilor. Acest efect se accentueaza cand este asociat cu alcoolul. 

Interactiuni cu alte medicamente - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Aminoglicozide, Cisplatin: Poate creste ototoxicitatea prin administrarea concomitenta cu furosemid. Deficientele de auz pot deveni ireversibile. Trebuie evitata asocierea acestor produse. Amine hipertensive (cum ar fi epinefrina si norepinefrina): administrate concomitent cu furosemidul micsoreaza efectul acestuia din urma. Antibiotice nefrotoxice (ex. amino-glicozide, cefalosporine, polimixine): creste efectul toxic al acestora prin asocierea cu furosemid. Antidiabetice: prin administrarea concomitenta cu furosemid se diminueaza efectul acestora. Antiinflamatoare nesteroidiene (ex. indometacina): diminueaza activitatea furosemidului. La pacientii care, sub tratament cu furosemid, dezvolta o hipovolemie, administrarea concomitenta de indometacin poate declansa o insuficienta renala acuta. Medicamente hipotensoare: este posibila o potentarea actiunii. In special, in cazul asocierii cu inhibitori ai enzimei de conversie (ACE), s-a observat o scadere drastica a tensiunii arteriale pana la stare de soc. Carbenoxolon: pierderi masive de potasiu. Cisplatin:asocierea cu furosemid se va face numai in cazul unui bilant pozitiv al echilibrului hidric, altfel se poate agrava nefrotoxicitatea acestuia. Glucocorticoizi: pierderi masive de potasiu. Glicozizi cardiotonici: apare o sensibilitate a muschiului cardiac (miocardului) datorita dezvoltarii hipopotasemiei si/sau hipomagneziemiei in cursul terapiei. Laxative: pierderi masive ale potasiului. Litiu: eliminare intarziata a litiului ca urmare a potentarii efectului cardio- si neurotoxic a litiului. Relaxanti musculari de tip curara: actiune potentata prin asociere cu furosemid. Fenitoin: diminueaza actiunea furosemidului. Probenicid: diminueaza actiunea furosemidului. Salicilati: (in doze mari): se mareste toxicitatea in cazul asocierii cu furosemid. Teofilina:potenteaza efectul furosemidului. Va rugam sa luati in considerare aceste recomandari, chiar in cazul in care vi s-au administrat aceste medicamente cu putin timp inainte. 

Supradozare - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Daca exista banuiala ca s-a supradozat furosemidul, se va anunta imediat medicul. Simptome: tabloul clinic al supradozarii acute sau cronice este dependent de deficitul de apa - electroliti. Supradozarea poate duce la hipotensiune, dereglari de circulatie, dereglari ortostatice, deficit de electroliti (hipopotasemie, hiposodemie, hipocloremie) sau poate duce chiar la alcaloza. In cazul unei pierderi masive de lichide se poate ajunge la deshidratare, datorita diminuarii masei circulante, colaps si hemoconcentrare cu aparitia de tromboza. Cand pierderea de lichide si electroliti este rapida pot aparea tablouri delirante. Rar apare soc anafilactic (simptome: transpiratie, voma, cianoza,hipotensiune brusca, stari de lesin pana la coma). Terapia intoxicatiilor: in cazul supradozarii sau cand apar semne ale scaderii masei circulante sanguine (hipotensiune, dereglari ortostatice) trebuie intrerupt imediat tratamentul. Daca timpul scurs de la administrarea orala este scurt, se recomanda masuri primare de eliminare a toxicului (voma indusa, spalaturi stomacale) si masuri de reducere a absorbtiei (carbune medicinal). In cazuri grave trebuie supravegheati parametri ivitali si efectuat controlul repetat al: continutului in apa si electroliti (homeostazia ionica), echilibrului acidobazic (homeostazia acido-bazica), glicemiei, sumarului de urina, parametri ai caror devieri trebuie corectate. La pacientii cu dereglari de mictiune (de ex. adenom de prostata) trebuie avut grija a se realiza un flux normal al urinei, deoarece o poliurie brusca poate conduce la un blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. Terapie in hipovolemie: substitutie de volum. Terapie in hipopotasemie: substitutie de potasiu. Terapie in colaps circulatoriu: asezare pentru pozitie de soc, terapie de soc daca este necesar. 

Reactii adverse - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Reactii alergice:Ocazional pot aparea reactii alergice. Acestea se pot manifesta ca stari febrile, reactii cutanate (de ex. exanteme, purpura, eritem multiform, dermatita exfoliativa, foto-sensibilitate), inflamatii ale vaselor (vasculita), infectii renale (nefrita interstitiala),micsorarea numarului de trombocite (trombopenie), micsorarea numarului de leucocite (leucopenie), anemie prin distrugerea globulelor rosii (anemie hemolitica), mai rar deficit de formare medulara a globulelor rosii (anemie aplastica) sau prin diminuare avansata a numarului de leucocite cu tendinta spre infectii si simptome generale grave (agranulocitoza). Aparitia socului anafilactic este rara si nu s-a semnalat decat dupa administrare i.v. Sange, coagularea sangelui:Diureza excesiva poate duce la o deshidratare ca urmare a micsorarii volumului de masa sanguina circulanta, cu colaps circular si hemoconcentrare. Ca efect al hemoconcentrarii, in special la persoanele in varsta, pot aparea tromboze. Continutul in electroliti: Deseori, ca urmare a eliminarii masive de apa si electroliti, apar dereglari in continutul hidric si de electroliti. De aceea se recomanda dozarea periodica a electrolitilor in ser (in special potasiu, sodiu, calciu). Datorita pierderilor crescute de sodiu pe cale renala, terapia cu furosemid poate determina - in special la pacientii cu regim hiposalin (clorura de sodiu) - o carenta a sodiului (hiposodemie) cu simptomele respective. Simptomele cele mai frecvent observate in carentele de sodiu se manifesta prin apatie, spasme musculare la nivelul gambelor, inapetenta, oboseala, somnolenta, stari de voma si confuzie. Un nivel scazut al potasiului (hipopotasemie) poate aparea ca rezultat al eliminarii masive de potasiu pe cale renala, in special la bolnavii cu restrictii la administrarea de potasiu si/sau pierderi extrarenale de potasiu (cum ar fi voma sau diaree cronica). Nivelul scazut al potasiului se manifesta frecvent prin urmatoarele simptome:neuromusculare (oboseala musculara, parestezii, paralizii), intestinale (voma, constipatie, acumulare intensa de gaze in tractul gastro-intestinal, meteorism), renale (excretie marita de urina-poliurie), cardiace (tulburari de foremare a impulsului si conductibilitatii lui), sete exagerata cu tendinta spre consum mare de lichide (polidipsie). Pierderile foarte mari de potasiu pot conduce la paralizie intestinala (ileus paralytic), sau la pierderea cunostintei pana la coma. Pierderea renala marita de calciu poate conduce la un insuficient nivel al calciului (hipocalcemie). In cazuri rare, aceasta poate determina o iritabilitate neuromusculara excesiva (tetanie). In eliminarile renale accentuate de magneziu, au fost observate in cazuri rare, tetanii sau tulburari de ritm cardiac, ca rezultat al unui nivel scazut de magneziu (hipomagneziemie). Sistemul circulator: In cazul excretiei excesive de urina (diureza), pot aparea tulburari circulatorii care se manifesta prin urmatoarele simptome: cefalee, ameteli, tulburari de vedere, uscaciune a gurii si sete, hipotensiune, tulburari circulatorii cu scaderea tensiunii la schimbarea pozitiei (dereglari ortostatice). Tract gastrointestinal: dereglarile gastrointestinale (de ex. greata, voma, diaree) sunt mai rare. Exista observatii izolate de aparitii de pancreatita acuta care este determinata de tratamentul indelungat cu furosemid (mai multe saptamani). Rinichi, tract urinar: La copii prematuri se poate dezvolta litiaza renala si/sau depunere de calciu in tesutul renal (nefrocalcinoza). La prematurii cu sindrom respirator, un tratament diuretic cu furosemid poate duce la marirea riscului unui Ductus arteriosus Botalli persistent. Simptomele unei insuficiente renale (de ex. hipertrofia de prostata, hidronefroza, stenoza de ureter) pot aparea sau se pot agrava. Urechi: In cazuri rare, datorita ototoxicitatii furosemidului, pot aparea dereglari reversibile ale auzului. Acest lucru este posibil datorita unei administrari prea rapide i.v., in special in cazul existentei unei insuficiente renale. Metabolism:Terapia cu furosemid este deseori insotita de o crestere a nivelului de acid uric in sange (hiper-uricemie). Aceasta poate declansa crize de guta la pacientii cu predispozitie la aceasta boala. Situatii ce antreneaza o crestere a nivelului glucozei in sange (hiperglicemie apar frecvent in tratamentul cu furosemid. Aceasta poate determina o inrautatire a metabolismului glucozei la bolnavii diabetici (Diabetes melitus manifest). Uneori apar manifestari ale unui diabet inaparent (Diabetes melitus latent). In terapia cu furosemid pot aparea cresteri ale lipidelor (colesterol, trigliceride) in ser si se poate observa, de asemenea, o crestere temporara a substantelor urinodependente (creatinina, uree). Ca o consecinta a pierderilor de fluide si electroliti ce insotesc terapia cu furosemid, poate aparea o alcaloza metabolica, iar una deja existenta se poate inrautati. Daca observati aparitia de efecte adverse la tratamentul cu furosemid, va rugam sa informati doctorul pentru a putea hotara asupra gravitatii acestora si a masurilor terapeutice ce vor trebui luate. La primele manifestari ale unei hipersensibilitati, Furorese injekt nu mai trebuie administrat. Conditii de pastrare: Furorese injekt se pastreaza la loc ferit de lumina. Valabilitate: Termenul de valabilitate este inscriptionat pe ambalaj. Va rugam nu folositi medicamentul dupa data de expirare! 

Mod de administrare - Furorese 40 injekt, solutie injectabila
Daca medicul d-voastra nu va indica altfel, va recomandam schema de tratament de mai jos. Va rugam sa respectati indicatiile de utilizare pentru a obtine efectul scontat. Dozarea trebuie facuta individual, in special dupa obtinerea efectului dorit. Daca nu este altfel recomandat, se pot utiliza urmatoarele doze: In edeme datorate afectiunilor cardiace si hepatice: Doza initiala de 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), i.v. In cazuri deosebite, inedeme greu de rezolvat, dozele vor fi repetate la intervale corespunzatoare pana la obtinerea diurezei. In edeme datorate afectiunilor renale: Doza initiala de 24 ml, "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg, furosemid). In edeme deosebit de grave (greu de rezolvat), diureza se poate produce abia dupa administrarea a 20 ml (corespunzatoare a 200 mg forosemid) i.v. In sindromul nefrotic trebuie facut un dozaj atent datorita posibilitatii aparitiei efectelor adverse multiple. Insuficienta cardiaca acuta insotita, in special, de edem pulmonar: Utilizarea se va face concomitent cu alte masuri terapeutice.Doza initiala de 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), i.v.. Daca nu se realizeaza potentarea diurezei, se poate repeta dupa 30-60 minute, eventual se poate dubla doza. In edeme datorate arsurilor: Doza zilnica sau unica poate varia intre 4-10 ml "Furorese injekt" (corespunzator la 40-100 mg furosemid), iar in cazuri exceptionale, cand functia renala este deficitara, se pot administra chiar 25 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 250 mg furosemid).Inaintea administrarii de "Furorese injekt" trebuie echilibrat deficitul volumului plasmatic (depletie de volum). 

Furorese 20 injekt, solutie injectabila

Compozitie - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Substanta activa: 1 fiola a 2 ml contine 21,33 mg furosemid sare de sodiu ce corespunde la 20 mg furosemid. Alte ingrediente: clorura de sodiu, apa "pro injectione". 

Indicatii - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Furorese injekt se utilizeaza in cazul in care prin administrare orala de furosemid nu se obtine o excretie corespunzatoare (diureza): in cazul acumularilor de fluide in tesuturi (edeme) asociate afectiunilor cardiace si hepatice; edeme datorate afectiunilor renale (in sindromul nefrotic este primordiala terapia bolii de baza); insuficienta cardiaca acuta, in special cu edem pulmonar; utilizarea se va face concomitent cu alte masuri terapeutice; edeme cauzate de arsuri; puseu hipotensiv concomitent cu alte masuri terapeutice. 

Contraindicatii - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Furorese injekt nu poate fi utilizat in: insuficienta renala cu anurie; insuficienta hepatica cu coma si precoma hepatica; deficiente grave de potasiu (hipopotasemie grava); deficiente grave de sodiu (hiposodemie); hipersensibilitate fata de furosemid sau sulfonamide. Dupa un prealabil consult cu medicul, Furorese injekt poate fi utilizat in conditii foarte precise si cu deosebita atentie, in afectiunile de mai jos. De aceea va rugam sa va consultati cu medicul d-voastra. Acest lucru este valabil chiar daca in situatii similare ati utilizat acest medicament. Furosemid injekt poate fi administrat, cu o monitorizare riguroasa, in: hipotensiune severa; in Diabetes melitus latent sau manifest (cu un control riguros al glicemiei); guta (control permanent al acidului uric in ser); obstructii ale cailor urinare (hipertrofia prostatei, hidronefroza, stenoza de ureter); sindrom nefrotic; ciroza hepatica asociata cu insuficienta renala; tulburari ale circulatiei cerebrale; boli coronariene; copii prematuri (pericol de dezvoltare a calculilor renali - nefrocalculoza, nefrolitiaza); control functional renal, (sonografie renala). Indicatie: La prematurii cu sindrom respirator tratamentul cu furosemid in primele saptamani de viata poate duce la persistenta Ductus arteriosus Botalli. 

Sarcina si alaptare - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Furosemid injekt se utilizeaza in timpul sarcinii numai dupa o evaluare precisa beneficiu/risc. La mamele care alapteaza, la care este necesara terapia cu furosemid, trebuie avut in vedere ca furosemidul este eliminat in laptele matern si inhiba lactatia. In aceste cazuri este recomandat sa se intrerupa alaptarea. 

Precautii - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
In timpul terapiei de lunga durata cu "Furorese injekt" trebuie dozati, la intervale regulate electrolitii din ser (in special potasiu, sodiu si calciu), carbonatul acid, creatinina, ureea si acidul uric precum si glicemia. Pierderea in greutate datorita eliminarii masive de urina nu trebuie sa depaseasca 1 kg/zi, indiferent de cantitatea eliminata. La pacientii cu dereglari de mictiune (afectiuni prostatice) trebuie asigurat un flux liber de urina, deoarece o poliurie brusca poate duce la blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. In sindromul nefrotic, trebuie ales atent dozajul datorita pericolului aparitiei efectelor secundare exacerbate. Solutia injectabila nu se amesteca cu alte medicamente (cocktail) in aceiasi seringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei finale sa fie usor alcalin pana la neutru (valoarea pH sa nu fie mai mica de 7). Nu se utilizeaza solutiile acide deoarece poate aparea o precipitare a substantei active. Amestecul de injectat (de ex. solutie izotonica de clorura de sodiu) este utilizabil 24 h de la prepararea solutiei. Participarea la traficul rutier sau utilizarea masinii: Acest medicament poate modifica modul de reactie in traficul rutier si la utilizarea de masini chiar atunci cand se administreaza conform indicatiilor. Acest efect se accentueaza cand este asociat cu alcoolul. 

Interactiuni cu alte medicamente - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Aminoglicozide, Cisplatin: Poate creste ototoxicitatea prin administrarea concomitenta cu furosemid. Deficientele de auz pot deveni ireversibile. Trebuie evitata asocierea acestor produse. Amine hipertensive (cum ar fi epinefrina si norepinefrina): administrate concomitent cu furosemidul micsoreaza efectul acestuia din urma. Antibiotice nefrotoxice (ex. amino-glicozide, cefalosporine, polimixine): creste efectul toxic al acestora prin asocierea cu furosemid. Antidiabetice: prin administrarea concomitenta cu furosemid se diminueaza efectul acestora. Antiinflamatoare nesteroidiene (ex. indometacina): diminueaza activitatea furosemidului. La pacientii care, sub tratament cu furosemid, dezvolta o hipovolemie, administrarea concomitenta de indometacin poate declansa o insuficienta renala acuta. Medicamente hipotensoare: este posibila o potentare a actiunii. In special, in cazul asocierii cu inhibitori ai enzimei de conversie (ACE), s-a observat o scadere drastica a tensiunii arteriale pana la stare de soc. Carbenoxolon: pierderi masive de potasiu. Cisplatin: asocierea cu furosemid se va face numai in cazul unui bilant pozitiv al echilibrului hidric, altfel se poate agrava nefrotoxicitatea acestuia. Glucocorticoizi: pierderi masive de potasiu. Glicozizi cardiotonici: apare o sensibilitate a muschiului cardiac (miocardului) datorita dezvoltarii hipopotasemiei si/sau hipomagneziemiei in cursul terapiei. Laxative: pierderi masive ale potasiului. Litiu: eliminare intarziata a litiului ca urmare a potentarii efectului cardio- si neurotoxic a litiului. Relaxanti musculari de tip curara: actiune potentata prin asociere cu furosemid. Fenitoin: diminueaza actiunea furosemidului. Probenicid: diminueaza actiunea furosemidului. Salicilati: (in doze mari): se mareste toxicitatea in cazul asocierii cu furosemid. Teofilina: potenteaza efectul furosemidului. Va rugam sa luati in considerare aceste recomandari, chiar in cazul in care vi s-au administrat aceste medicamente cu putin timp inainte. 

Supradozare - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Daca exista banuiala ca s-a supradozat furosemidul, se va anunta imediat medicul. Simptome: tabloul clinic al supradozarii acute sau cronice este dependent de deficitul de apa - electroliti. Supradozarea poate duce la hipotensiune, dereglari de circulatie, dereglari ortostatice, deficit de electroliti (hipopotasemie, hiposodemie, hipocloremie) sau poate duce chiar la alcaloza. In cazul unei pierderi masive de lichide se poate ajunge la deshidratare, datorita diminuarii masei circulante, colaps si hemoconcentrare cu aparitia de tromboza. Cand pierderea de lichide si electroliti este rapida pot aparea tablouri delirante. Rar apare soc anafilactic (simptome: transpiratie, voma, cianoza, hipotensiune brusca, stari de lesin pana la coma). Terapia intoxicatiilor: in cazul supradozarii sau cand apar semne ale scaderii masei circulante sanguine (hipotensiune, dereglari ortostatice) trebuie intrerupt imediat tratamentul. Daca timpul scurs de la administrarea orala este scurt, se recomanda masuri primare de eliminare a toxicului (voma indusa, spalaturi stomacale) si masuri de reducere a adsorbtiei (carbune medicinal). In cazuri grave trebuie supravegheati parametrii vitali si efectuat controlul repetat al: continutului in apa si electroliti (homeostazia ionica), echilibrului acidobazic (homeostazia acido-bazica), glicemiei, sumarului de urina, parametri ai caror devieri trebuie corectate. La pacientii cu dereglari de mictiune (de ex. adenom de prostata) trebuie avut grija a se realiza un flux normal al urinei, deoarece o poliurie brusca poate conduce la un blocaj renal cu dilatarea vezicii urinare. Terapie in hipovolemie: substitutie de volum. Terapie in hipopotasemie: substitutie de potasiu. Terapie in colaps circulatoriu: asezare pentru pozitie de soc, terapie de soc daca este necesar. 

Reactii adverse - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Reactii alergice: Ocazional pot aparea reactii alergice. Acestea se pot manifesta ca stari febrile, reactii cutanate (de ex. exanteme, purpura, eritem multiform, dermatita exfoliativa, foto-sensibilitate), inflamatii ale vaselor (vasculita), infectii renale (nefrita interstitiala), micsorarea numarului de trombocite (trombopenie), micsorarea numarului de leucocite (leucopenie), anemie prin distrugerea globulelor rosii (anemie hemolitica), mai rar deficit de formare medulara a globulelor rosii (anemie aplastica) sau prin diminuare avansata a numarului de leucocite cu tendinta spre infectii si simptome generale grave (agranulocitoza). Aparitia socului anafilactic este rara si nu s-a semnalat decat dupa administrare i.v. Sange, coagularea sangelui: Diureza excesiva poate duce la o deshidratare ca urmare a micsorarii volumului de masa sanguina circulanta, cu colaps circular si hemoconcentrare. Ca efect al hemoconcentrarii, in special la persoanele in varsta, pot aparea tromboze. Continutul in electroliti: Deseori, ca urmare a eliminarii masive de apa si electrolisi, apar dereglari in continutul hidric si de electroliti. De aceea se recomanda dozarea periodica a electrolitilor in ser (in special potasiu, sodiu, calciu). Datorita pierderilor crescute de sodiu pe cale renala, terapia cu furosemid poate determina - in special la pacientii cu regim hiposalin (clorura de sodiu) - o carenta a sodiului (hiposodemie) cu simptomele respective. Simptomele cele mai frecvent observate in carentele de sodiu se manifesta prin apatie, spasme musculare la nivelul gambelor, inapetenta, oboseala, somnolenta, stari de voma si confuzie. Un nivel scazut al potasiului (hipopotasemie) poate aparea ca rezultat al eliminarii masive de potasiu pe cale renala, in special la bolnavii cu restrictii la administrarea de potasiu si/sau pierderi extrarenale de potasiu (cum ar fi voma sau diaree cronica). Nivelul scazut al potasiului se manifesta frecvent prin urmatoarele simptome: neuromusculare (oboseala musculara, parestezii, paralizii), intestinale (voma, constipatie, acumulare intensa de gaze in tractul gastro-intestinal, meteorism), renale (excretie marita de urina-poliurie), cardiace (tulburari de foremare a impulsului si conductibilitatii lui), sete exagerata cu tendinta spre consum mare de lichide (polidipsie). Pierderile foarte mari de potasiu pot conduce la paralizie intestinala (ileus paralytic), sau la pierderea cunostintei pana la coma. Pierderea renala marita de calciu poate conduce la un insuficient nivel al calciului (hipocalcemie). In cazuri rare, aceasta poate determina o iritabilitate neuromusculara excesiva (tetanie). In eliminarile renale accentuate de magneziu, au fost observate in cazuri rare, tetanii sau tulburari de ritm cardiac, ca rezultat al unui nivel scazut de magneziu (hipomagneziemie). Sistemul circulator: In cazul excretiei excesive de urina (diureza), pot aparea tulburari circulatorii care se manifesta prin urmatoarele simptome: cefalee, ameteli, tulburari de vedere, uscaciune a gurii si sete, hipotensiune, tulburari circulatorii cu scaderea tensiunii la schimbarea pozitiei (dereglari ortostatice). Tract gastrointestinal: dereglarile gastrointestinale (de ex. greata, voma, diaree) sunt mai rare. Exista observatii izolate de aparitii de pancreatita acuta care este determinata de tratamentul indelungat cu furosemid (mai multe saptamani). Rinichi, tract urinar: La copii prematuri se poate dezvolta litiaza renala si/sau depunere de calciu in tesutul renal (nefrocalcinoza). La prematurii cu sindrom respirator, un tratament diuretic cu furosemid poate duce la marirea riscului unui Ductus arteriosus Botalli persistent. Simptomele unei insuficiente renale (de ex. hipertrofia de prostata, hidronefroza, stenoza de ureter) pot aparea sau se pot agrava. Urechi: In cazuri rare, datorita ototoxicitatii furosemidului, pot aparea dereglari reversibile ale auzului. Acest lucru este posibil datorita unei administrari prea rapide i.v., in special in cazul existentei unei insuficiente renale. Metabolism: Terapia cu furosemid este deseori insotita de o crestere a nivelului de acid uric in sange (hiper-uricemie). Aceasta poate declansa crize de guta la pacientii cu predispozitie la aceasta boala. Situatii ce antreneaza o crestere a nivelului glucozei in sange (hiperglicemie apar frecvent in tratamentul cu furosemid. Aceasta poate determina o inrautatire a metabolismului glucozei la bolnavii diabetici (Diabetes melitus manifest). Uneori apar manifestari ale unui diabet inaparent (Diabetes melitus latent). In terapia cu furosemid pot aparea cresteri ale lipidelor (colesterol, trigliceride) in ser si se poate observa, de asemenea, o crestere temporara a substantelor urinodependente (creatinina, uree). Ca o consecinta a pierderilor de fluide si electroliti ce insotesc terapia cu furosemid, poate aparea o alcaloza metabolica, iar una deja existenta se poate inrautati. Daca observati aparitia de efecte adverse la tratamentul cu furosemid, va rugam sa informati doctorul pentru a putea hotara asupra gravitatii acestora si a masurilor terapeutice ce vor trebui luate. La primele manifestari ale unei hipersensibilitati, Furorese injekt nu mai trebuie administrat. Conditii de pastrare: Furorese injekt se pastreaza la loc ferit de lumina. Valabilitate: Termenul de valabilitate este inscriptionat pe ambalaj. Va rugam nu folositi medicamentul dupa data de expirare! 

Mod de administrare - Furorese 20 injekt, solutie injectabila
Daca medicul d-voastra nu va indica altfel, va recomandam schema de tratament de mai jos. Va rugam sa respectati indicatiile de utilizare pentru a obtine efectul scontat. Dozarea trebuie facuta individual, in special dupa obtinerea efectului dorit. Daca nu este altfel recomandat, se pot utiliza urmatoarele doze: In edeme datorate afectiunilor cardiace si hepatice: Doza initiala de 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), i.v. In cazuri deosebite, in edeme greu de rezolvat, dozele vor fi repetate la intervale corespunzatoare pana la obtinerea diurezei. In edeme datorate afectiunilor renale: Doza initiala de 24 ml, "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg, furosemid). In edeme deosebit de grave (greu de rezolvat), diureza se poate produce abia dupa administrarea a 20 ml (corespunzatoare a 200 mg forosemid) i.v. In sindromul nefrotic trebuie facut un dozaj atent datorita posibilitatii aparitiei efectelor adverse multiple. Insuficienta cardiaca acuta insotita, in special, de edem pulmonar: Utilizarea se va face concomitent cu alte masuri terapeutice. Doza initiala de 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), i.v.. Daca nu se realizeaza potentarea diurezei, se poate repeta dupa 30-60 minute, eventual se poate dubla doza. In edeme datorate arsurilor: Doza zilnica sau unica poate varia intre 4-10 ml "Furorese injekt" (corespunzator la 40-100 mg furosemid), iar in cazuri exceptionale, cand functia renala este deficitara, se pot administra chiar 25 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 250 mg furosemid). Inaintea administrarii de "Furorese injekt" trebuie echilibrat deficitul volumului plasmatic (depletie de volum). Criza hipertensiva: 2-4 ml "Furorese injekt" (corespunzator a 20-40 mg furosemid), asociat cu alte masuri terapeutice. Dozare la sugari si copii sub 15 ani: Daca nu este altfel indicat utilizarea "Furorese injekt" se va face numai in cazuri exceptionale sau situatii critice la sugari si copii sub 15 ani. Doza medie zilnica este de 0,5 mg furosemid/kg corp, administrat i.v.. Administrarea i.v. a solutiei de "Furorese injekt" trebuie sa se faca lent. Sa nu se depaseasca viteza de injectare de 0,4 ml "Furorese injekt" (corespunzator la 4 mg furosemid)/minut. Solutia injectabila nu se amesteca cu alte medicamente in aceeasi seringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei de injectat sa fie slab alcalin pana la neutru (sa nu fie sub 7). Solutiile acide nu trebuie utilizate, deoarece poate rezulta o precipitare a substantei acide. Solutia de administrat (ex. solutie izotonica de clorura de sodiu) se poate utiliza timp de 24 ore. Administrarea parenterala de "Furorese injekt" este bine sa fie urmata, imediat ce situatia o permite, de administrarea orala. Durata tratamentului o decide medicul curant. Aceasta este in functie de tipul si gravitatea afectiunii. 

Fungizone, solutie injectabila

Actiune terapeutica - Fungizone, solutie injectabila
Antibiotic, antifungic: Produs de Strptomyces nodosus; fungistatic sau fungicid In functie de concentratia medicamentul din lichidele corpului si de sensibilitatea agentului fungic. Nivel inalt al legarii de proteine (90%). Nivele maxime plasmatice: 0,5-2 μg/mL. T initial: 24h; faza a doua: 15 zile. Excretat lent prin rinichi. Cinetica difera de la adulti la copii. 

Indicatii - Fungizone, solutie injectabila
Medicamentul este toxic; este utlizat in principal la pacientii cu infectii fungice progresive si posibil fatale. Parenteral: Infectii fungice invazive sistemice, potential fatale, inclusiv aspergiloza, criptococoza, blastomicoza Nord-Americana, candidoza sistemica, coccidomicoza; histoplasmoza, sporotricoza, zigomicoza, inclusiv mucormicoza cauzata de Mucor, Rhizopus si Absidia species. Infectii datorate speciilor sensibile de Conidiobolus si Basidiobolus. Terapia secundara In tratarea lesimaniozei mucocutantate americane. PO: candidoze orale datorate tulpinilor de Candida albicans. Topic: infectii cutanate si mucocutanate cu Candida (Monilla), In special la copii, adulti si bolnavii de SIDA. 

Mod de administrare - Fungizone, solutie injectabila
Intravenos Doza test prin infuzie IV lenta-1 mg In 20 mL de solutie 5% dextroza injectabila trebuie perfuzata pe o durata de 20-30 min pentru a determina toleranta. Infectii fungice severe si rapid progresive: Initial- 0,25-0,3 mg/kg peo durata de 2-6 h. In functie de starea pacientului doza poate fi crescuta gradual cu 5-10 mg/zi pana la o doza finala de 0,5-0,7 mg/kg,fara a se depasi 1,5 mg/kg/zi. Aspergiloza: 1-1,5 mg/kg/zi pentru o doza totala de 3,6 g. Blastomicoza, Histoplasmoza: 0,5-0,6 mg/kg/zi pentru 4-12 saptamani. Candidoze, Coccidioidomicoze: 0,5-0,7 mg/kg/zi pentru 4-12 saptamani. Mucormicoze: 1-1,5 mg/kg/zi pentru 4-12 saptamani. Ficomicoze rinocerebrale: 0,25-0,3 mg/kg/zi pana la 1-1,5 mg/kg/zi. pentru o doza totala de 3-4 g. Sporotricoze: 0,5 mg/kg/zi pana la doza totala de 2,5 g. Leismanioza: 0,5 mg/kg/zi administrate in zile alternative, In 14 doze (nu este recomandata ca terapie primara) Profilaxia infectiilor fungice In transplantul de maduva osoasa: 0.1 mg/kg/zi. Paracoccidioidomicoze; 0,4-0,5 mg/kg/zi prin infuzie IV lenta pentru 4-12 saptamani. Irigatii ale vezicii biliare- Cistite candidozice: Irigati vezica biliara cu 50 μg/mL solutie, timp de 5-10 zile periodic sau continuu. Amfotericina, intratecal: Meningite, coccidioidale sau cryptococcale-Initial: 0,25 mg intratecal; crestere graduala pana la doza maxima tolerata (de obicei 0,25-1 mg la fiecare 2-5 zile) Crema, lotiune Infectii micotice- Se aplica liber pe leziunile candidozice 2/zi-4/zi Suspensie orala; Candidoze- Adulti si copii: 1mL (100 mg ) 4/zi 

Contraindicatii - Fungizone, solutie injectabila
Hipersensibilitate la medicament mai putin in situatia cand boala ameninta viata pacientului si este sensibil doar la tratamentul cu Amfotericina B. Utilizat pentru a trata formele non-invazive ale bolilor fungice cum ar fi cadidoza orala, candidozele vaginale sau candidoze esofagiene la pacientii la care neutrofilele au valori normale. Lactatia. 

Precautii - Fungizone, solutie injectabila
Efectele de supresie a maduvei osoase pot duce la cresterea incidentei infectiilor microbiene, intarzierea procesului de vindecare, hemoragii gingivale. Se utilizeaza cu precautie la pacientii care sufera transfuzii cu leucocite. Administrati suspensiile orale intre mese, daca este posibil, pentru a permite un contact indelungat cu leziunile orale. Se foloseste in primul rand pentru infectiile fungice potential fatale si progresive. Nu se foloseste pentru a trata bolile fungice non-invazive cum ar fi candidozele orale, vaginale sau esofagiene la pacientii la care numarul neutrofilelor se incadreaza in valorile normale. Leziunile intertriginoase raspund la tratament de obicei dupa cateva zile; durata tratamentului este de 1-3 saptamani. Leziunile interdigitale pot necesita 2-4 saptamani de terapie. Candidoza aparuta In zona scutecelor, cheilita angulara si leziunile cutanate glabre raspund In 1-2 saptamani. Urmatoarele aspecte pot scadea efectele secundare severe: - Administrati aspirina, acetaminofen, antihistaminice si antiemetice Inainte de perfuzare si mentineti echilibrul sodic. - Administrati medicamentul in zile alternative pentru a diminua anorexia si flebita. - Doze mici de corticoizi IV Inainte de perfuzare pot diminua reactiile febrile. - Adaugarea unei mici cantitati de heparina in perfuzie (500-2000 unitati ), scoaterea acului dupa terminarea perfuziei, alternarea locului de perfuzie, administrarea printr-o vena mare centrala pot scadea riscul de tromboflebita. Prepararea Amfotericinei B dezoxicolate: pentru a obtine o concentratie initiala de 5 mg/mL, injectati rapid 10 mL apa sterila pentru injectii (fara un agent bacteriostatic) in fiola utilizand un ac steril de 20. Fiola trebuie agitata imediat pana cand solutia coloidala se va limpezi. Pentru a obtine o perfuzie de 0.1 mg/mL, diluati mai departe 1:50 cu solutie dextroza 5% cu un pH de 4,2 sau mai mare. Determinati pH-ul fiecarui recipient cu dextroza inainte de utilixare (ph-ul este de obicei mai mare de 4,2). Daca pH-ul este mai mic de 4,2, adaugati 1-2 mL de solutie tampon la solutia de dextroza Inainte de a o utiliza pentru dilutia solutiei concentrate de Amfotericina B. Solutia tampon utilizata este de preferinta fosfat de sodiu dibazic (anhidru), 1.59 g; fosfat de sodiu monobazic (anhidru), 0.96 g; apa sterila pentru injectii, diluate In 100 mL. Sterilizati solutia tampon Inainte de utilizare. Sterilizarea se face fie prin filtrarea printr-o piatra / membrana care retine bacteriile fie prin autoclavare la 121°C. Trebuie utlilizate tehnici strict aseptice In prepararea solutiei injectabile; nu contine agenti bacteriostatici. Este interzisa diluarea sau reconstituirea cu solutie salina precum si amestecarea cu alte medicamente sau electroliti. Daca este administrata printr-o linie de perfuzare deja existenta, spalati cu solutie dextroza 5% Inainte si dupa perfuzare. Nu utilizati concentratul initial daca este prezent vreun precipitat. Protejati de lumina solutia pe durata administrarii. Totusi, pierderea activitatii medicamentoase in timpul administrarii este neglijabila daca solutia este expusa timp de 8 ore sau mai putin. Incepeti terapia in venele cele mai distale. Cand este administrat periferic schimbarea locului de perfuzare la fiecare doza poate scade incidenta flebitelor. Observatii pentru pacient – familie:Efectele gastro-intsetinale pot fi ameliorate daca se administreaza antihistaminice sau antiemetice inaintea medicamentului sau prin administrarea medicamentului inainte de mese. In caz de diaree mesele ar trebui sa fie dese si putine cantitativ. Anuntati orice anorexie, Greturi si Varsaturi, cefalee, rash, febra sau frisoane. Anuntati medicului orice scadere a aportului si eliminarilor si scaderea severa in greutate. Consumati zilnic 2,5 L de lichide pentru a preveni efectul nefrotoxic al medicamentului. Anuntati medicului S&S neurologice cum ar fi tinitus, tulburarea vederii sau vertijul. Terapia cu amfotericina este, de obicei, pe termen lung (6-11 saptamani) pentru a asigura raspunsul terapeutic necesar si pentru a preveni recaderile. Indicatiile pentru terapia cu creme sau lotiuni: Nu pateaza pielea atunci cand se aplica la locul leziunii. Orice modificare a culorii hainelor determinata de creme sau lotiuni poate fi indepartata prin spalarea cu apa si sapun. Nu purtati imbracaminte ocluziva pentru zona respectiva; poate favoriza dezvoltarea fungilor. Evaluarea si controlul terapiei: Monitorizati hemoleucograma, culturile, precum si functiile renale si hepatice. In cazul aparitiei oricaror efecte adverse, incetati terapia si anuntati. Verificati daca exista hemoragii, disfunctii renale sau hepatice. Verificati daca exista reactii alergice la Amfotericina B, efecte adverse sau reactii de hipersensibilitate. Verificati varsta si starea psihica a pacientului. Efectuati culturi si/sau studii histologicei inainte de inceperea terapiei sistemice. Monitorizati aportul si eliminarile; anuntati modificarile de eliminare; urina tulbure. Cantariti pacientul de 2 ori/saptamana; verificati daca prezinta semne de malnutritie/deshidratare. Revedeti lista medicamentelor prescrise pentru a va asigura ca nu exista interactiuni nefavorabile. Asigurati-va ca este preparata forma corecta a medicamentului pentru administrare; forma IV numai in solutie dextroza 5%. Notati rezultatele unei doze test de 1 mg (1mg In 20 mL solutie dextroza 5% pe o durata de 20-30 min) precum si raspunsul. Premedicati cu antipiretice, antihistaminice, corticosteroizi si / sau antiemetice pentru a reduce efectele secundare. Perfuzati lent, monitorizand SV la fiecare 15-30 min pe durata primei doze; Intrerupeti perfuzia In cazul aparitiei efectelor secundare. Anticipati hipokalemia in timpul terapiei cu digoxin; Observati daca exista semne de toxicitatate, slabire musculara si monitorizati k+ si nivelele de digoxin. Administrarea intratecala a Amfotericinei B poate produce inflamatia radacinilor nervoase spinale; anuntati pierderea senzatiilor sau caderile piciorului. Testele de laborator cresc AST, ALT, GGT, LDH, fosfatazele alcaline, creatinina serica, azotemia, bilirubina. Hipomagnezemie, hiperkalemie, hipokalemie, hipercalcemie, acidoza, hipo/hiperglicemie, hiperamilazemie, hiperuricemie, hipofosfatemie. 

Supradozarea - Fungizone, solutie injectabila
Simptome: stop cardiopulmonar. Tratament: Intreruperea terapiei, monitorizarea starii clinice si asigurarea terapiei suportive. 

Interactiuni medicamentoase - Fungizone, solutie injectabila
Aminoglicozide. Nefrotoxicitate aditionala si / sau ototoxicitate. Anti-neoplazice. Creste riscul de toxicitate renala, bronhospasm si hipotensiune. Antifungicidele azolice. Creste riscul rezistentei fungice la Amfotericina B. Corticosteroizi, corticotropina. Creste riscul hipokalemiei → disfunctii cardiace. Ciclosporina. Creste riscul toxicitatii renale. Glicozide digitalice. Creste riscul hipokalemiei → incidenta toxicitatii digitalice. Medicamente nefrotoxice. Creste riscul de nefrotoxicitate. Relaxante ale musculaturii scheletale, chirurgicale (de ex. succinocolina, d-tubocurarina). Creste relaxarea musculaturii datorita hipokalemiei indusa de Amfotericina B. Tacrolimus. Cresterea nivelelor creatininei serice. Tiazidele. Creste depletia electrolitilor, mai ales a potasiului. Zidovudine. Creste riscul de mielotoxicitate si nefrotoxicitate. 

Reactii adverse - Fungizone, solutie injectabila
Gastro-Intestinale:anorexie, greturi si varsaturi, diaree, dureri epigastrice (frecvente), insuficienta hepatica acuta, hepatite, melena, icter, gastroenterita hemoragica. SNC: cefalee (cel mai frecvent), convulsii, tinitus, vertij, neuropatii periferice, encefalopatie, simptome neurologice. Cardio-Vasculare:hipotensiune (cel mai des), stop cardiac, insuficienta cardiaca, fibrilatii ventriculare, aritmie, hipertensiune. Dermatologice: rash, mai ales maculopapular, prurit. Hematologice: anemie normocromica, anemie normocitara (cel mai frecvent), agranulocitoza, defecte de coagulare, trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie, leucocitoza. Genito-urinare : scaderea functiei renale, azotemie, hipostenurie, acidoza tubulara renala. Respirator: tahipnee (cel mai des), soc, edem pulmonar, pneumonie de hipersensibilitate, bronhospasm. Oftalmologice: tulburarea vederii, diplopie. Diverse: febra (cu frisoane si tremor) care se produce la 15-20 min dupa Inceperea tratamentului, pierderi In greutate, dureri generalizate (inclusiv musculare sau articulare), flusing, anafilaxie si alte reactii alergice.

Fulsed, solutie injectabila

Forma de prezentare - Fulsed, solutie injectabila
Solutie injectabila 5 mg/ml; ct.  10 fl. 1 ml (S) 

Indicatii - Fulsed, solutie injectabila
Oral: Tulburari ale ritmului somnului si insomnie. Injectabil: Preanestezie, inainte de procedurile diagnostice sau de operatiile efectuate sub anestezie locala. Sedare de durata in terapie intensiva. Inductia sau mentinerea anesteziei. 

Dozare si mod de administrare - Fulsed, solutie injectabila
Oral: adulti: 7,5-15 mg. Pacienti in varsta, debilitati, cu insuficienta renala oi/sau IH 7,5 mg. Injectabil: adulti: 0,07-0,1 mg/kg; Copii: 0,15-0,20 mg/kg; Varstnici si tarati: 0,025-0,05 mg/kg. 

Contraindicatii - Fulsed, solutie injectabila
Hipersensibilitate la benzodiazepine. 

Atentionari si precautii speciale - Fulsed, solutie injectabila
Nu este indicat in tratament primar al insomniei, in psihoze si in depresiile psihice severe; prudenta in leziuni cerebrale organice, insuficienta respiratorie severa, miastenia gravis, boli obstructive pulmonare, insuficienta renala, insuficienta cardiaca congestiva, prematuri si nou-nascuti; interactiuni medicamentoase cu cimetidina, eritromicina, neuroleptice, tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgetice, anestezice, alcool, ciclosporina, amiodarona, neuroleptice; sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie. 

Reactii adverse - Fulsed, solutie injectabila
Fenomene de dependenta, episoade amnezice, hipertensiune arteriala, tahicardie, depresie respiratorie, apnee, stop respirator si/sau cardiac; hipersensibilitate generalizata, agitatie, hiperactivitate si agresivitate, convulsii tonico-clonice si tremor muscular, amnezie anterograda.

Fructoza, solutie injectabila

Compozitie - Fructoza, solutie injectabila
Fiole a 100 ml solutie apoasa injectabila continand fructoza 20%. 

Actiune terapeutica - Fructoza, solutie injectabila
Monozaharida asimilata si metabolizata cu usurinta, participa la metabolismul glucidic chiar in absenta insulinei, se transforma inglicogen, reface rezervele energetice, protejeaza proteinele de catabolizare. 

Indicatii - Fructoza, solutie injectabila
Aport caloric in cadrul alimentatiei parenterale. 

Contraindicatii - Fructoza, solutie injectabila
Intoleranta la fructoza-sorbita, deficit de fructozo-1, 6-difosfataza, hiperlactatemie, intoxicatie acuta cu alcool metilic (favorizeaza oxidarea in formaldehida); la diabetici trebuie stabilita in prealabil toleranta la fructoza. 

Reactii adverse - Fructoza, solutie injectabila
Congestia fetei, epigastralgii, sudoratie (dozele mari); in caz de intoleranta poate provoca hipoglicemie, leziuni hepatice si renale; tromboflebita locala. 

Mod de administrare - Fructoza, solutie injectabila
In perfuzie intravenoasa lenta, dozata dupa caz (a nu se depasi 800 mg fructoza/kilocorp si ora).

Fragmin, solutie injectabila

Compozitie - Fragmin, solutie injectabila
1 ml solutie injectabila (fiole) contine: Dalteparina sodica 2 500 UI (anti-Xa) 10 000 UI (anti-Xa): Clorura de sodiu q.s. q.s. Apa pentru uz injectabil ad 1 ml ad 1 ml 1 seringa (0,2 ml) contine: Dalteparina sodica 2 500 UI (anti-Xa) 5 000 UI (anti-Xa) : Clorura de sodiu q.s. - Apa pentru uz injectabil ad 0,2 ml ad 0,2 ml Potentase exprima in Unitati Internationale anti-Xa (UI) conform Primului Standard International pentru heparina cu masa moleculara mica. 

Actiune terapeutica - Fragmin, solutie injectabila
Fragmin este un agent antitrombotic continand dalteparina sodica (heparina sodica cu masa moleculara mica). Dalteparina sodica este sintetizata prin depolimerizarea controlata cu acid azotos a heparinei sodice din mucoasa intestinala de porc. Masa moleculara medie relativa este de aproximativ 5 000, din care 90 la suta variaza intre 2 000 si 9000; gradul de sulfatare pe unitate dizaharidica este de 2–2,5. Efectulantitrombotic al dalteparinei sodice depinde de capacitatea sa de apotenta inhibarea factorului Xa si a trombinei de catre antitrombina (AT). Dalteparina sodica are o capacitate relativ mai crescuta de apotenta inhibarea factorului Xa, decat de a prelungi timpul de coagulare plasmatica (TTPA). Comparativ cu heparina, dalteparina sodica are un efect mai slab asupra functiei plachetare si aderarii plachetare, influentand astfel numai intr-o mica masura hemostaza primara. Se pare ca unele dintre proprietatile antitrombotice ale dalteparinei sodice sunt mediate si prin efectul sau asupra peretelui vascular si sistemului fibrinolitic. Timpul de injumatatire dupa injectarea i.v. este de 2 ore, iar dupa injectarea s.c., de 3-4 ore. Biodisponibilitatea dupa injectarea s.c. este de aproximativ 90%; farmacocinetica este independenta de doza. Eliminarea se face in principal pe cale renala. 

Indicatii - Fragmin, solutie injectabila
Tratamentul trombozei venoase profunde acute si al emboliei pulmonare. Prevenirea coagularii in circuitul extracorporal in timpul hemodializei si hemofiltrarii in insuficienta renala acuta sau cronica. Tromboprofilaxia interventiilor chirurgicale. Angina instabila si infarctul miocardic non-Q. Tratamentul trombozei venoase acute profunde si al emboliei pulmonare: Fragmin poate fi administrat fie in perfuzie continua, fie s.c. in doza unica sau de doua ori pe zi. Doza maxima nu trebuie sa depaseasca 18 000 UI. Tratamentul subcutanat: Posologia initiala recomandata este de 100 UI/kg corp/12 ore sau 200 UI//kg corp/ 24 ore. Nivelurile plasmatice recomandate in timpul tratamentului dupa administrarea subcutanata sunt de >0,3 UI/ml inainte de injectie si >1,5 UI/ml la 3-4 ore de la injectie. Nivelurile plasmatice maxime se inregistreaza dupa 3-4 ore, cand se pot efectua recoltarile in vederea evaluarii anti-Xa. Administrarea in perfuzie: Posologia initiala recomandata este de 100 UI/kg corp administrate in interval de 12 ore. Nivelurile plasmatice recomandate dupa perfuzie se situeaza intre 0,5-1,0 UI/ml. Ca o regula, tratamentul concomitent cu anticoagulante cumarinice orale (antivitamina K) se incepe imediat. Tratamentul se continua timp de cel putin cinci zile, pana cand nivelurile complexului protrombinic (factorii II, VII, IX si X) scad la un nivel terapeutic. Prevenirea coagularii in timpul hemodializei si hemofiltrarii: Insuficienta renala cronica, pacienti ce nu prezinta risc de hemoragie; hemodializa si hemofiltrare cu durata de maximum 4 ore: Aceeasi posologie ca mai jos, sau numai o injectie intravenoasa cu 5 000 UI; hemodializa si hemofiltrare cu durata de peste 4 ore: Un bolus intravenos cu 30-40 UI/kg corp, urmat de administrarea in perfuzie a 10-15 UI/kg corp/ora. Pacientii hemodializati cronic care primesc Fragmin necesita in mod normal doar unele ajustari de doza si, prin urmare, rare controale ale nivelului de Xa. Dozele administrate produc in mod normal un nivel plasmatic cuprins intre 0,5-1,0 UI anti-Xa/ml. Insuficienta renala acuta, pacienti cu risc crescut de hemoragie: Un bolus intravenos cu 5-10 UI/kg corp, urmat de administrarea in perfuzie a 4-5 UI/kg corp/ora. Nivelurile plasmatice trebuie sa fie cuprinse intre 0,2-0,4 UI anti-Xa/ml. Pacientii aflati sub dializa acuta au un spectru de doze terapeutice mai ingust, nivelurile de Xa la acestia trebuind monitorizat indeaproape. Tromboprofilaxia interventiilor chirurgicale: Chirurgia generala cu risc de complicatii tromboembolice: 2 500 UI administrate subcutanat cu 1-2 ore inainte de interventia chirurgicala si apoi 2 500 UI administrate subcutanat in fiecare dimineata, pana cand pacientul se mobilizeaza, in general timp de 5-7 zile sau mai mult. Chirurgia generala asociata cu factori suplimentari de risc si interventii ortopedice: 5 000 UI administrate subcutanat in ajunul interventiei chirurgicale si 5 000 UI administrate subcutanat in serile urmatoare. Tratamentul se continua pana cand pacientul se mobilizeaza, in general timp 5-7 zile sau mai mult. Alternativ, se pot administra 2500 UI subcutanat cu 1-2 ore inaintea interventiei si 2 500 UI subcutanat dupa 8-12 ore. In zilele urmatoare, se administreaza subcutanat 5 000 UI in fiecare dimineata. Angina instabila si infarctul miocardic non-Q: 120 UI/kg corp se administreaza subcutanat de doua ori pe zi. Doza maxima este de 10 000 UI/ 12 ore. Tratamentul se continua timp de cel putin sase zile sau mai mult daca medicul considera necesar. Tratamentul cu doze mici de acid acetilsalicilic este recomandat. In studiile clinice efectuate, doza variaza intre 75-325 mg in acord cu practica medicala din fiecare spital. 

Mod de administrare - Fragmin, solutie injectabila
Fragmin solutie injectabila este compatibil cu solutie izotona de ser fiziologic (9mg/ml) sau solutie izotona de glucoza (50 mg/ml) in flacoane de sticla sau pungi de plastic. Compatibilitatea Fragmin cu alte produse nu a fost studiata. Atentie! Heparinele cu masa moleculara mica au fiecare diferite caracteristici terapeutice la diferite doze. De aceea sunt recomandate precautii speciale si trebuie respectate indicatiile de prescriere pentru fiecare produs in parte. Nu se administreaza intramuscular. 

Contraindicatii - Fragmin, solutie injectabila
Hipersensibilitate la Fragmin (sau alte heparine cu masa moleculara mica) de ex.: antecedente confirmate sau suspiciune de trombocitopenie heparin - indusa mediata imunologic. Ulcer gastroduodenal acut si hemoragie cerebrala. Forme grave de coagulopatii. Endocardita septica. Leziuni si interventii chirurgicale la nivelul sistemului nervos central, ochilor si urechilor. In asociatie cu tratamentul trombozei venoase acute profunde si angina instabila in care pacientii primesc o doza mare de Fragmin, de asemenea este contraindicata anestezia regionala datorita riscului crescut de hemoragie. 

Precautii - Fragmin, solutie injectabila
Administrarea concomitenta de medicamente ce afecteaza hemostaza, cum ar fi tratamentul ASA, AINS, antagonisti ai vitaminei K si dextranul, pot accentua efectul anticoagulant al dalteparinei sodice. Totusi, daca nu exista contraindicatie specifica, pacientii cu boala coronariana instabila de ex.: angina instabila sau infarct miocardic non-Q vor primi oral doze mici de acid acetilsalicilic. 

Sarcina si alaptare - Fragmin, solutie injectabila
Fragmin a fost administrat femeilor gravide, nefiind inregistrate efecte daunatoare asupra evolutiei sarcinii si a sanatatii fatului si a nou-nascutului. Nu se stie daca Fragmin trece sau nu in laptele matern. Efecte asupra capacitatii de a sofa si de a opera masini: Nu se cunosc. Se recomanda administrarea cu atentie in caz de trombocitopenie si deficiente plachetare, in insuficienta hepatica si renala grava, in hipertensiunea necontrolata, in retinopatia hipertensiva sau diabetica si la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la heparina si/sau heparine cu masa moleculara mica. De asemenea, se impun precautii in cazul tratamentului cu doze mari de Fragmin la pacientii ce au suferit recent o interventie chirurgicala. Precautii speciale sunt necesare in cazul trombocitopeniei cu evolutie rapida sau al trombocitopeniei severe (<100 000/ml) asociate cu un rezultat pozitiv sau necunoscut al testelor de depistare in vitro a anticorpilor antiplachetari in prezenta Fragmin sau a altor heparine cu masa moleculara mica si/sau heparine. Dalteparina sodica prelungeste numai intr-o masura moderata timpii de coagulare, ca de exemplu TTPA sau timpul de trombina. Pentru monitorizarea in laborator a efectului se recomanda efectuarea testelor anti-Xa. Cresterea dozei in vederea prelungirii TTPA poate cauza supradozare si hemoragie. Pacientii hemodializati cronic care primesc Fragmin necesita in mod normal doar unele ajustari de doza si, prin urmare, rare controale ale nivelului de Xa. Pacientii aflati sub dializa acuta au un spectru de doze terapeutice mai ingust, nivelurile de Xa la acestia trebuind monitorizate indeaproape. 

Supradozare - Fragmin, solutie injectabila
Efectul anticoagulant indus de dalteparina sodica este inhibat de protamina. Deoarece protamina in sine are un efect inhibitor asupra hemostazei primare trebuie administrata numai in caz de urgenta. Prelungirea indusa timpului de coagulare este neutralizata in intregime, insa activitatea anti-Xa este neutralizata numai in proportie de 25-50%. Un mg de protamina inhiba efectul a 100 unitati anti-Xa de dalteparina sodica. Conditii de pastrare: Solutia injectabila poate fi pastrata la temperatura camerei (15-25°C) si nu va fi administrata dupa expirarea termenului de valabilitate de pe eticheta. 

Reactii adverse - Fragmin, solutie injectabila
Poate provoca hemoragie, in special in doze mari. Efectele adverse raportate mai frecvent constau in hematoame subcutanate la locul injectiei si usoara trombocitopenie (tip I) care este de obicei reversibila in timpul tratamentului. S-a observat o crestere tranzitorie, usoara sau moderata a nivelului transaminazelor hepatice (SGOT, SGPT). Trombocitopenia, necroza cutanata, reactiile alergice si hemoragiile sunt rare. Au fost raportate cateva cazuri de reactii anafilactoide precum si cateva cazuri de trombocitopenie severa mediata imunologic (tip II) asociata cu tromboza arteriala si/sau venoasa sau trombembolism.

Fosfenitoin, solutie injectabila

Actiune terapeutica - Fosfenitoin, solutie injectabila
Anticonvulsivant.Fosfenitoina este un precursor al fenitoinei; deci efectele lui anticonvulsivante se datoreaza fenitoinei. Pentru fiecare mmol de fosfenitoina administrata se produce un mmol de fenitoina. T alfosfenitoinei: 15 min dupa injectare iv. Nivelul maxim plasmatic dupa im: 30 min. Se leaga in proporti de 95-99% de proteinele plasmatice. Fosfenitoina actioneaza competitiv pe receptorii fenitoinei de pe proteinele plasmatice. Fosfenitoina este mai bine tolerata la locul de injectare decat fenitoina (durerea si usturimea se diminueaza). Administrarea iv a fosfenitoinei este de 3 ori mai rapida decat afenitoinei iv. Utilizarea im a fosfenitoinei este la fel de eficace ca adiminstrarea po a fenitoinei, deci se pot schimba intre ele. Fenitoina provine din fosfenitoina si este metabilizata in ficat si eliminata urinar. 

Indicatii - Fosfenitoin, solutie injectabila
Administrare parenterala pentru controlul convulsiilor generalizate din status epilepticus si profilaxia convulsiilor aparute in timpul neurochirurgiei. Poate fi inlocuita pentru scurt timp cu administrarea de fenitoina PO, atunci cand nu este indicata administrarea IV de fosfenitoina. 

Mod de administrare - Fosfenitoin, solutie injectabila
Intravenos: Status epilepticus: Doza de incarcare: 15-20 mg PE/kg administrat la o rata de100-150 mg PE/min. Doza de incarcare este urmata de doza de intretinerede fosfenitoina sau de fenitoina, oral sau parenteral. IM, IV:Doze de incarcare si mentinere in lipsa urgentelor- Doza de incarcare:10-20 mg PE/kg la o rata de 100-150 mg PE/min. Intretinere: 4-6 mg PE/kg/zi. Substitutia temporara cu fenitoina po: Se administreaza aceeasi doza de fenitoina in miligrame, fara a depasi 150 mg PE/min. 

Contraindicatii - Fosfenitoin, solutie injectabila
Hipersensibilitate la fosfenitoina, fentoina sau hidantoide. Nu se administreaza la pacientii cu bradicardie sinusala, bloc sinusal, bloc A-V grad II sau III, sau sindrom Adam-Stokes. Nu se administreaza pe perioada lactatiei, sau pentru tratamentul absentelor convulsive. 

Precautii - Fosfenitoin, solutie injectabila
Eficacitatea si siguranta administrarii pentru mai mult de 5 zile nu a fost stabilita. Nu a fost determinata siguranta administrarii la copii. La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica, cu hipoalbuminemie, metabolizarea fosfenitoinei la fenitoina poate fi crescuta, In timp ce clearence-ul fenitoinei nu creste In aceeasi proportie, de aceea pot aparea efecte adverse. Nivelele de fenitoina plasmatice pot creste moderat la schimbarea tratamentului de la fosfenitoina la administrarea PO de fenitoina. In status epilepticus nu se administreaza fosfenitoina IM pentru ca nivele plasmatice nu se obtin intr-un timp util. Nu se folosesc flacoanele ce au format precipitat. Nu se depoziteaza la temperatura camerei pentru mai mult de 24 h. Se pastreaza la frigider la 2-8 grade C. Inainte de injectare IV fosfenitoina se dilueaza cu dextroza 5% sau solutie salina pentru a obtine o concentratie de 1,5 pana la 25 mg/ PE (echivalenti de fenitoina)/mL. Datorita riscului de hipotensiune nu se administreaza la o rata mai mare de 150 PE/min. Datorita faptului ca efectul antiepileptic nu este obtinut imediat, se folosesc alte metode de control (de ex. benzodiazepine iv). Observatii pentru pacient – familie: Anuntati aparitia febrei, durerilor de gat, leziunilor sau sangerarilor neobisnuite, rashului, icterului, tulburarilor de vorbire, durerilor articulare, greturi si varsaturi, cefaleei severe, maririi de volum a ganglionilor limfatici. Aveti grija la activitatile ce necesita atentie sporita; pot aparea ameteli, prurit, spasm ale fetei. Aparitia tulburarilor de vorbire poate indica toxicitate. Daca apare rash se Intrerupe terapia si se continua dupa disparitia acesuia; In caz de reaparitie nu se mai foloseste aceasta clasa de medicamente. Folositi metode contraceptive eficiente. Respectati controalele de laborator. Evaluarea si controlul terapiei: Monitorizati ECG, albumina, hemoleucograma, functiile renala si hepatica. In timpul administrarii iv monitorizati continuu ECG, TA si respiratia. Nu se administreaza In caz de bradicardie sau stop cardiac. Poate produce tulburari In conducera atriala si ventriculara. Se pot recolta analize pentru stabilirea nivelului seric de fenitoina la 2 h dupa administrarea iv si 4 h dupa administrarea im. 

Supradozarea - Fosfenitoin, solutie injectabila
Simptome: greturi si varsaturi, aritmii cardiace sau stop cardiac, hipotensiune, sincopa, hipocalcemie, acidoza metabolica, deces. Tratament: Vezi fenitoina. Interactiuni medicamentoase: Vezi fenitoina. 

Reactii adverse - Fosfenitoin, solutie injectabila
Vezi fenitoina. Cele mai frecvente reactii adverse includ: ataxie, ameteala, cefalee, nistagmus, parestezie, prurit, sau somnolenta.